Matei 18,21-35
Petru, apropiindu-se, i-a zis lui Isus: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu care greșește împotriva mea? De șapte ori?” Isus i-a spus: „Nu-ţi spun până la șapte ori, ci până la șaptezeci de ori șapte. De aceea, împărăția cerurilor este asemănată cu un rege care a vrut să încheie conturile cu servitorii săi. Când a început să ceară conturile, i-a fost prezentat unul care îi datora zece mii de talanți. Întrucât nu putea să-i restituie, stăpânul a poruncit ca să fie vândut el, soția, copiii şi tot ce avea şi să achite datoria. Atunci, servitorul s-a prosternat în fața lui, zicându-i: «Stăpâne, ai răbdare cu mine şi-ţi voi restitui totul!» Stăpânului i s-a făcut milă de servitorul acela, l-a lăsat să plece şi i-a iertat datoria. Dar ieșind, servitorul acela s-a găsit cu unul care era servitor împreună cu el şi care îi datora o sută de dinari. Înșfăcând-l, îl strângea de gât, spunându-i: «Dă-mi ceea ce îmi eşti dator!» Căzând în genunchi, cel care era servitor împreună cu el îl implora zicându-i: «Ai răbdare cu mine şi îți voi restitui!» Dar el nu a vrut; dimpotrivă, a mers şi l-a aruncat în închisoare până când îi va fi plătit datoria. Văzând deci ceilalți servitori cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au povestit stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul lui, i-a zis: «Servitor rău, ţi-am iertat toată datoria aceea pentru că m-ai rugat. Nu trebuia să te înduri şi tu de cel care este servitor ca şi tine așa cum eu m-am îndurat de tine?» Şi, mâniindu-se, stăpânul l-a dat pe mâna călăilor până va fi plătit toată datoria. Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă”.

Comentariu
De câte ori trebuie să iert fratelui meu? (Mt 18,21). „Tot aşa vă va face şi Tatăl meu ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din inimă” (Mt 18,35). În aceste două versete este sintetizată tema noastră de astăzi, „iertarea”, detaliată în cele două părți din care este compus textul: prima parte relatează un dialog dintre Petru și Isus cu privire la iertarea fratelui (Mt 18,21-22); a doua parte relatează o parabolă prin care Isus justifică răspunsul dat lui Petru cu privire la iertare (Mt 18,23-35).

Petru rămâne surprins de răspunsul lui Isus. Probabil s-ar fi așteptat ca Isus să îi spună că este de lăudat dacă iartă până la șapte ori, adică în mod perfect, însă de șaptezeci de ori câte șapte pare chiar imposibil. E vorba despre o iertare continuă, perpetuă, perseverentă, neîncetată.

Pentru a înțelege de ce Isus dă acest răspuns care atrage cu sine celelalte texte neotestamentare care vorbesc despre iertare și convertire, e nevoie să citim Gen 4,24: „Cain va fi răzbunat de șapte ori, Lameh, însă, de șaptezeci de ori câte șapte”. Despre ce este vorba? Despre o atitudine de răzbunare din partea lui Lameh, prin care se laudă în fața soțiilor sale, Ada și Țila, că se va răzbuna fără limite. Lameh, însă, distorsionează acest răspuns al Domnului și își atribuie sieși calitatea de protector al familiei, prin acțiuni răzbunătoare, fără a-l menționa pe Domnul care are grijă de cei care greșesc, dar se căiesc și se întorc de pe calea lor cea rea. În loc să ceară ajutorul Domnului, Lameh este prezumțios și abuzează de bunătatea Domnului care l-a ocrotit pe Cain, după ce acesta s-a căit. În felul acesta, Lameh, fără a face mențiune la Abel, victima fratelui său, creează precedentul unei răzbunări arbitrare.

Pentru a se explica, Isus povestește o parabolă despre împărăția cerurilor, asemănată cu un rege care își face conturile cu slujitorii împărăției sale (Mt 18,23-34). Din parabola respectivă deducem că un slujitor este mereu dator față de stăpânul său, prin simplul fapt că a fost primit să slujească în împărăția sa. Primul slujitor este dator cu 10.000 de talanți, o sumă exorbitantă, căci un singur talant reprezintă valoarea a 34-36 de kg de argint sau 10.000 de dinari. Slujitorul iertat nu înțelege lecția, nu se lasă transformat de harul iertării, ci se năpustește asupra unui coleg care îi era dator cu 100 de dinari. Ceilalți slujitori denunță atitudinea slujitorului nerecunoscător, iar stăpânul revine asupra sentinței și îl aruncă în închisoare pe el și pe familia lui până va fi plătit toată datoria. Aici intervine o întrebare: dacă stăpânul l-a iertat pe primul slujitor, cum de a revenit asupra sentinței și a aruncat în închisoare toată familia lui, până când nu va fi achitat toată datoria? Da, este posibil, deși pare un paradox, căci slujitorul respectiv nu a învățat lecția de milostivire. Fiind vorba despre o parabolă, e clar că mesajul este sapiențial, invitând la convertirea plină de milostivire, pe care o învățăm din iertarea primită de la Domnul sau din amenințarea din Mt 18,35: „Tot așa vă va face și Tatăl meu ceresc dacă nu veți ierta fiecare fratelui său din inimă”.

*

Distribuie cu: