Marcu 4,26-34
Și spunea: „Așa este împărăția lui Dumnezeu: ca un om care aruncă sămânța în pământ și fie că doarme, fie că se scoală, noaptea şi ziua, sămânța răsare și crește, nici el nu știe cum. Pământul produce de la sine mai întâi paiul, apoi spicul, apoi bobul plin în spic. Iar când rodul s-a copt, trimite îndată secera, pentru că a venit timpul secerișului”. Apoi le-a spus: „Cu ce să asemănăm împărăția lui Dumnezeu sau prin ce parabolă să o reprezentăm? Este ca un grăunte de muștar care, atunci când este semănat în pământ, este mai mic decât toate semințele de pe pământ, dar, după ce a fost semănat, crește și devine mai mare decât toate legumele și face ramuri mari așa încât păsările cerului pot locui la umbra lui”. Și cu multe astfel de parabole le vestea cuvântul după cum puteau să asculte. Nu le vorbea fără parabole, dar explica totul discipolilor săi aparte.

Comentariu
Vorbirea lui Isus în parabole are rolul de a crea imagini care să îi însoțească pe cei care cred și, în același timp, să stimuleze credința în cei care îi ascultă sau îi văd pe cei care deja cred. De data aceasta avem două parabole din viața agricolă: prima aseamănă împărăția lui Dumnezeu cu un om care aruncă sămânța pe pământ; a doua aseamănă împărăția cu un grăunte de muștar.

Omul care aruncă sămânța în pământ este însuși Isus, Fiul Omului (Dan 7,14), care seamănă Cuvântul său încă de când „s-a făcut trup și a locuit între noi” (In 1,14), mai apoi prin activitatea sa publică, împreună cu discipolii săi. În această acțiune de semănare Isus continuă activitatea lui Dumnezeu Tatăl care a semănat sămânța împărăției prin profeții săi, dorind ca aceasta să producă rodul îmbelșugat în terenul inimii celor care ascultă și trăiesc după învățătura primită. După ce a semănat, adică, după ce a aruncat sămânța în pământ, omul nu mai are nimic de făcut până când nu se maturizează rodul. Agricultorul, după ce a semănat ogorul său, are nevoie de acea răbdare plină de încredere care aduce roade la timpul cuvenit, fără să stea îngrijorat. Observăm din acest verset că intervine un element nou: pământul care produce de la sine paiul, spicul, bobul. Da, căci fără pământ, sămânța ar rămâne neproductivă. Dar ce reprezintă pământul? Reprezintă natura umană în care este semănat Cuvântul lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să forțăm natura să producă ceea ce are de produs în contact cu Cuvântul lui Dumnezeu, ci e nevoie doar să avem grijă ca natura să nu fie înăbușită de grijile pământești care împiedică sămânța Cuvântului să producă ceea ce este înscris în ea. În rest, e nevoie de multă încredere și răbdare, aspecte umane pe care le putem învăța de la agricultor.

Abia când rodul este matur, Omul intră din nou în acțiune, pune mâna pe seceră și culege rodul. Imaginea evocă judecata finală (Il 4,13). În Mc 4,26-29, interpretarea poate fi negativă, pentru cei răi, dar poate fi pozitivă, pentru cei care trăiesc în credință.

Deoarece creștinii treceau prin situații grele, cauzate de persecuții, a doua parabolă aduce câteva lămuriri cu privire la întrebările lor despre eficacitatea împărăției lui Dumnezeu care este asemenea unui grăunte de muștar, cel mai mic dintre toate semințele, dar care devine cel mai mare dintre toate legumele. În intenția textului apare o comparație paradoxală, așa cum este și împărăția lui Dumnezeu: la început invizibilă, apoi devine capabilă să adăpostească la umbra sa și alte popoare. Cel care seamănă sămânța Cuvântului ne invită la speranță, căci sămânța respectivă va deveni ca un cedru măreț, la umbra căruia se vor adăposti neamurile, adică cei care încă nu au crezut în anunțul Cuvântului, semănat pe terenul inimii lor. Sămânța de muștar este aleasă și pentru semnificația ei, întrucât dă gust mâncării, asemenea sării. În felul acesta, împărăția lui Dumnezeu, inserată în societate, dă gust societății, asemenea sării, și crește asemenea drojdiei care face să dospească aluatul.

În timp ce Isus le vorbea mulțimilor în parabole, alor săi le explica totul în locuri separate (Mc 4,2). De ce? Pentru ca ei să prindă gust pentru Cuvântul semănat în ei, și pentru ca mai apoi să poate deveni, la rândul lor, dintre cei care seamănă pe pământul misiunii unde sunt trimiși. Dacă ai primit Cuvântul împărăției, lasă-l să producă rod în pământul inimii tale! Dacă te simți trimis în misiune, nu mai zăbovi ci mergi cu încredere și să explici ascultătorilor semnificația împărăției, așa cum Isus ți-a explicat ție! Fie într-un caz, fie în altul, ai nevoie de răbdare, plină de speranță, căci lucrarea lui Dumnezeu va fi dusă la îndeplinire, fără ca tu să știi cum.

*

Distribuie cu: