Matei 25,1-13
Atunci împărăția cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare care, luându-și candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci, înțelepte. Cele nechibzuite și-au luat candelele, dar nu au luat cu ele untdelemn, însă cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat untdelemn în vasele lor. Întrucât mirele întârzia, au ațipit toate și au adormit. Iar la miezul nopții s-a auzit un strigăt: „Iată mirele! Ieșiți-i în întâmpinare!” Atunci s-au ridicat toate acele fecioare și și-au pregătit candelele. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: „Dați-ne din untdelemnul vostru, căci candelele noastre se sting!” Dar cele înțelepte au răspuns zicând: „Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă! Mergeți mai bine la cei care vând și cumpărați-vă!” Dar, plecând ele să cumpere, a venit mirele. Cele care erau pregătite au intrat cu el în sala de nuntă și ușa s-a închis. Mai târziu au venit și celelalte fecioare și au zis: „Stăpâne, stăpâne, deschide-ne!” Dar el, răspunzând, le-a zis: „Adevăr vă spun, nu vă cunosc”. Vegheați, așadar, pentru că nu știți nici ziua, nici ceasul!

Comentariu
Ne apropiem de sfârșitul Anului liturgic A, dedicat Evangheliei după sfântul Matei, de aceea, textul propus spre meditare are un caracter escatologic, voind să ne pregătească pentru momentul final al vieții noastre, când se întrezărește ceea ce va urma în veșnicie. Acesta este înțelesul primului verset, exprimat la viitor: „Atunci împărăția cerurilor va fi asemenea cu zece fecioare” (Mt 25,1). Întrucât viața se vede mai bine din perspectiva sfârșitului, textul nostru capătă nuanțe parenetice, îndemnându-ne să trăim cu înțelepciune timpul prezent.

Contextul teologic al parabolei celor zece fecioare, dintre care cinci sunt nechibzuite și cinci înțelepte, este nupțial, așa cum apare din acțiunea fecioarelor care, „luându-și candelele, au ieșit în întâmpinarea mirelui” (Mt 25,2). Atât fecioarele nechibzuite cât și cele înțelepte și-au luat cu ele candelele și au ieșit în întâmpinarea mirelui, semn că își cunoșteau bine rolul și încercau să îl îndeplinească după cum se aștepta de la ele. Există, totuși, un element contrastant care reprezintă simbolul central al parabolei noastre, ce constă în untdelemn sau ulei pentru candele (Mt 25,3-4), element ce deschide perspectiva meditației noastre înspre mai multe direcții interpretative, cum de altfel s-a întâmplat în istoria Bisericii. Dar de ce uleiul? Deoarece acesta a fost folosit încă din cele mai vechi timpuri pentru a consacra un loc sau o persoană (Gen 28,18-19; 1Sam 16; 2Sam 2,1-4; 5,1-5). Uleiul mai reprezintă și simbolul festivității și al fraternității (Ps 133,1-3).

Din textele amintite începem să remarcăm diferența dintre fecioarele nechibzuite care nu și-au luat ulei cu ele, și fecioarele înțelepte care au înțeles rostul uleiului și au procurat cantitatea necesară pentru ca lămpile lor să nu se stingă, indiferent cât va fi fost nevoie să îl aștepte pe mire (Mt 25,4). Întârzierea mirelui corespunde cu timpul acordat vieții pământești, în care suntem invitați să ne procurăm uleiul care menține candela istoriei noastre luminoasă pentru veșnicie.

Dar dacă ar  fi să ne întrebăm acum: ce nu au înțeles fecioarele nechibzuite și ce au înțeles fecioarele înțelepte, vis-a-vis de rolul uleiului și de procurarea lui, ce am răspunde? Am răspunde că uleiul neprocurat de unele, dar luat de celelalte, reprezintă viața noastră, în care poate fi văzut Mesia, Cristos, Cel uns prin excelență. Când ne uităm la viața noastră sau alții se uită la ea înțelegem dacă îl reflectă pe Cristos sau nu. În acest sens este suficient să ne amintim de sfinții care luminează Biserica cerească așa cum stelele luminează cerul înseninat în timpul nopții.

Iar acum ne întrebăm și mai concret: care aspect din viața noastră îl umbrește pe Cristos și care îl luminează? Bineînțeles că fiecare își poate da răspunsul care i se potrivește mai bine, dacă e să interpretăm subiectiv. Însă există răspunsuri care se potrivesc tuturor și, în același timp, sunt corespunzătoare cu tema noastră. Un prim răspuns, valabil pentru toți, îl putem deduce din ceea ce afirmă Rom 6,23: „Într-adevăr, răsplata păcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viața veșnică în Cristos Isus, Domnul nostru”. Un al doilea răspuns, mai aproape de tema noastră, îl deducem din Mt 5,16: „Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune și să-l glorifice pe Tatăl vostru cel din ceruri!”.

*

Distribuie cu: