Matei 5,17-37
Să nu socotiți că am venit să desființez Legea sau Profeții! Nu am venit să desființez, ci să împlinesc. Căci, adevăr vă spun, mai înainte de a trece cerul şi pământul, nicio iotă şi nicio linioară nu va trece din Lege până ce nu se vor împlini toate. Așadar, cel care va încălca una dintre aceste porunci mai mici şi-i va învăța astfel pe oameni va fi numit cel mai mic în împărăția cerurilor. Dar dacă cineva le va împlini şi va învăța astfel, acesta va fi numit mare în împărăția cerurilor. Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece cu mult pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, nu veți intra în împărăția cerurilor. Ați auzit că s-a spus celor din vechime: „Să nu ucizi!”. Dacă cineva comite o crimă, va fi condamnat la judecată. Dar eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va fi condamnat la judecată. Dacă cineva îi spune fratelui său „prostule!”, va fi condamnat de Sinedriu. Dacă cineva îi spune „nebunule!”, va fi condamnat la focul Gheenei. Așadar, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă acolo darul tău, în fața altarului, du-te, împacă-te mai întâi cu fratele tău şi apoi, venind, oferă-ţi darul! Pune-te de acord cu dușmanul tău repede, cât timp mai ești cu el pe drum, ca nu cumva dușmanul să te dea pe mâna judecătorului, iar judecătorul gardianului şi să fii aruncat în închisoare! Adevăr îţi spun, nu vei ieși de acolo până când nu vei fi restituit ultimul ban. Ați auzit că s-a spus: „Să nu comiți adulter!”. Eu însă vă spun că oricine privește o femeie dorind-o a și comis adulter cu ea în inima lui. Dacă ochiul tău drept te scandalizează, scoate-l și aruncă-l de la tine, căci este mai bine pentru tine să piară unul dintre membrele tale decât să-ți fie aruncat în Gheenă tot trupul! Și dacă mâna dreaptă te scandalizează, taie-o și arunc-o de la tine, pentru că este mai bine pentru tine ca să piară unul dintre membrele tale decât tot trupul tău să ajungă în Gheenă! S-a spus: „Dacă cineva își lasă femeia, să-i dea act de despărțire!”. Eu însă vă spun: oricine își lasă femeia, în afară de caz de desfrânare, o face să comită adulter şi oricine se căsătorește cu una lăsată comite adulter. Din nou ați auzit că s-a spus celor din vechime: „Să nu faci jurământ fals, ci să ţii jurămintele făcute înaintea Domnului!”. Eu însă vă spun: să nu juri deloc! Nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu. Nici pe pământ, pentru că este scăunelul picioarelor sale. Nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui rege. Nici pe capul tău să nu juri, căci nu poți face niciun fir de păr alb sau negru. Deci cuvântul vostru să fie: da, da; nu, nu! Ceea ce este în plus față de acestea este de la Cel Rău.

Comentariu
Isus nu a venit să desființeze Legea sau Profeții, ci a venit să ducă la îndeplinire. Pentru ca noi să punem în practică ceea ce Isus a desăvârșit, textul nostru prezintă mai întâi tezele, apoi antitezele lui Isus și, în sfârșit sintezele.

Prima temă se referă la tendința de a ucide, cu ecouri veterotestamentare, a căror teză se găsește în Decalog: „să nu ucizi!” (Ex 20,13; Dt 5,17), ceea ce reprezintă teza veterotestamentară. Isus încearcă să descopere originea tendinței de a ucide (Mt 5,22), indicând-o în mânie, însă fără a enunța cauzele ei, întrucât pot fi diferite. În antiteza sa, Isus consideră că tendința de a ucide se revelează și prin cuvinte (prost, nebun), nu doar prin fapte concrete, ceea ce înseamnă că e nevoie de o eradicare a mâniei, înainte ca ea să devină faptă, eradicare posibilă doar prin îmblânzirea și controlul mâniei. Însă Isus nu se oprește la antiteză, ci face un pas înainte, prezentând sinteza învățăturii sale, ce constă în transformarea celuilalt ca frate, deși este simțit uneori ca dușman (Mt 5,23-25).

A doua antiteză se referă la adulter. Verbul care indică adulterul (Ex 20,14; Dt 5,18) exprimă o trădare a fidelității alianței cu Domnul (Lev 20,10; Dt 22,22). Teza veterotestamentară interzice comiterea adulterului, iar cine l-a comis trebuie pedepsit ori cu moartea ori cu prescrierea unui act de divorț și interzicerea unei noi căsătorii cu o persoană adulteră (Ier 3,8). După antiteza din Mt 5,28 chiar și numai dorința poate fi considerată trădare a fidelității, caz în care adulterul este comis în inimă, deoarece acolo se cuibărește dorința rea. Sinteza lui Isus, corespunzătoare cu remediul propus, pare în afara oricărei practicabilități: tăierea mânii, scoaterea ochiului, limbaj ce vrea să scoată în evidență importanța persoanei din punct de vedere escatologic.

Ca o consecință a adulterului se vorbește despre divorț (Mt 5,31-32). În cultura iudaică, acest act de despărțire o elibera pe femeie de legătura căsătoriei și ea se putea căsători cu altcineva, fără a fi acuzată de adulter. În antiteză Isus preia ideea veterotestamentară, dar reduce posibilitatea punerii în practică a actului de divorț la o singură excepție, aceea a practicii sexuale dezordonate, de către una din părțile ce formează cuplul (Mt 5,32). Isus merge pe linia profetică, unde se spune: „eu îl urăsc pe cel care repudiază [femeia] – spune Domnul Dumnezeul lui Israel” (Mal 2,16).

Următoarea antiteză și ultima pentru astăzi se referă la jurământ (Mt 5,33-37). Teza veterotestamentară interzicea jurămintele false și impunea păstrarea voturilor făcute (Lev 19,12; Num 30,3; Dt 23,22-24), având ca scop sinceritatea în încheierea acordurilor cu aproapele, pentru care Dumnezeu era considerat drept garant. Antiteza din Mt 5,34-36 radicalizează interzicerea jurămintelor: „să nu juri deloc!” (5,35). Pentru Isus nu există jurământ bun și jurământ fals, precum nu se poate înlocui Dumnezeu cu cerul, cu pământul sau cu propriul cap, deoarece primele două sunt „locuința” lui Dumnezeu (Is 66,1). Sinteza învățăturii lui Isus are la bază conștiința că omul este în comuniune cu Dumnezeu, de aceea nu trebuie să-l cheme ca martor sau garant al jurămintelor sale, pentru a nu instrumentaliza puterea lui Dumnezeu, sub pretextul comuniunii cu El. În relațiile interpersonale e suficient să se spună „da” sau „nu”, cuvinte ce au rolul de a sigila adevărul celor spuse și în același timp constituie identitatea celor care îl urmează pe Isus.

*

Distribuie cu: