Matei 18,15-20
Dacă fratele tău greșește împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi! Dacă te ascultă, l-ai câștigat pe fratele tău. Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi, «pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declarația a doi sau trei martori!» Dacă refuză să-i asculte şi pe ei, spune-l Bisericii! Iar dacă refuză să asculte şi de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameș! Adevăr vă spun: tot ce veți lega pe pământ va fi legat şi în cer şi tot ce veți dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer. Iarăși vă spun: dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. Căci unde doi sau trei sunt adunați în numele meu, sunt şi eu acolo, în mijlocul lor.

Comentariu
Prima parte a textului nostru, cea din Mt 18,15-17, tratează despre correctio fraterna, o acțiune necesară pentru orice comunitate creștină. Pentru a putea fi eficace, după învățătura acestui pasaj evanghelic, e nevoie de urmat pașii prescriși, dintre care, primul constă în încercarea de a-l recupera pe un frate care a păcătuit, prin corectarea între patru ochi. Modalitatea corectării, propusă de Mt 18,15, presupune multă maturitate, fie din partea fratelui ofensat, fie din partea fratelui care ofensează sau păcătuiește, și are la bază textul din Lev 19,17, unde citim: „Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău ca să nu porți păcat din cauza lui!”. Pentru a evita ca ura să se cuibărească în inima ta, din cauza păcatului fratelui tău față de tine, e nevoie de corectarea fraternă, aplicată personal: „mergi și mustră-l numai între patru ochi” (Mt 18,15). După cum mustră Dumnezeu toată făptura, acțiune echivalentă cu îndurarea, tot la fel, fratele este chemat să îl mustre pe cel care greșește, dar între patru ochi, cu scopul de a-l ajuta să se întoarcă. Altfel spus, fratele care aplică correctio fraterna luptă împotriva păcatului și îl ajută pe cel păcătos să se ridice din povara sa, dând nume păcatului, căci numai așa poate fi combătut. Dar nu luptă împotriva fratelui greșitor. Aceeași idee o subliniază și îngerul Bisericii din Laodicea, așa cum relatează Ap 3,19: „Pe cei pe care îi iubesc, eu îi dojenesc și îi educ. Fii deci zelos și convertește-te!”. Tot la fel îl îndeamnă și sfântul Paul pe discipolul său Timotei, în 2Tim 4,2: „vestește cuvântul, insistă la timp potrivit și la timp nepotrivit, dojenește, amenință, îndeamnă, cu toată îndelunga răbdare şi învățătură!”.

Există, însă, și posibilitatea ca fratele care păcătuiește să nu accepte correctio fraterna între patru ochi, fie pentru că este orgolios și nu îl acceptă pe fratele care îi face cunoscut păcatul, fie pentru că nu recunoaște păcatul în sine. În acest caz, cel care a încercat correctio fraterna personală nu trebuie să renunțe, nu trebuie să se dea bătut, căci are misiunea de a-l recupera pe fratele care păcătuiește, de aceea este chemat să recurgă la al doilea pas ce constă în a lua unul sau doi martori pentru a-l ajuta pe fratele care păcătuiește să se întoarcă. Această acțiune are rolul de a-i veni în ajutor celui care greșește prin alți frați care ar putea să se apropie mai bine de cel greșitor. În același timp are și valoare juridică, după textul din Dt 19,15, unde citim: „Să nu se ridice un singur martor împotriva cuiva cât privește orice vinovăție, orice păcat sau greșeală pe care ar fi comis-o! Ci numai pentru mărturia a doi sau trei martori poate sta un caz”. Este vorba despre martori care au rolul de a-l ajuta pe cel care păcătuiește să se lase convins de propriul păcat, nu pentru a se simți acuzat, ci pentru a se întoarce. Dacă ascultă de ei, acțiunea de corectare se oprește aici, iar fratele corectat se întoarce în comunitate ca nou născut. Dar dacă „Dacă refuză să-i asculte și pe ei, spune-l Bisericii!” (Mt 18,17a). Rolul de a-l spune Bisericii îi revine tot fratelui care a început correctio fraterna. El este cel care duce mai departe cazul, deși se lasă ajutat de martori. Dacă fratele greșitor ascultă și își revede situația, acțiunea corectării fraterne se oprește aici. Dacă nu ascultă și nu vrea să își recunoască greșeala, păcatul, pasul următor constă în  ceea ce afirmă Mt 18,17b: „Iar dacă refuză să asculte și de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameș!”. Ce înseamnă? Înseamnă că fratele rămâne frate, dar nu mai poate face participa la adunările fraterne, pentru că a ales o altă stradă, tipică păgânilor și vameșilor. În acest caz i se lasă fratelui greșitor o portiță deschisă pentru a se întoarce, însă fără a mai insista în corectarea fraternă, întrucât fratele care a păcătuit nu mai face parte din comunitate. Și în acest ultim moment, cel care îl consideră păgân și vameș pe fratele păcătos este cel care a început correctio fraterna, după cum afirmă Mt 18,17b: „să fie pentru tine ca un păgân și un vameș”. Dacă fratele îndârjit în păcatul său nu acceptă niciuna dintre cele trei etape ale corectării, Biserica îl încredințează pe fratele păcătos lui Dumnezeu, fără să mai aibă vreo obligație fraternă față de el, atât timp cât rămâne în păcatul său.

*

Distribuie cu: