Luca 5,1-11
Pe când mulțimea îl îmbulzea ca să asculte cuvântul lui Dumnezeu, iar el stătea lângă lacul Genezaret, a văzut două bărci trase la mal, iar pescarii, coborâți din ele, spălau năvoadele. Suindu-se într-una din bărci, care era a lui Simon, l-a rugat s-o îndepărteze puțin de la mal. Așezându-se, învăța mulțimile din barcă. Când a terminat de vorbit, i-a spus lui Simon: “Înaintează în larg și aruncați-vă năvoadele pentru pescuit!” Răspunzând, Simon i-a spus: “Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. Și, făcând aceasta, au prins așa o mare mulțime de pești încât li se rupeau năvoadele. Atunci au făcut semne însoțitorilor lor din cealaltă barcă să vină pentru a-i ajuta. Ei au venit și au umplut amândouă bărcile încât erau gata să se scufunde. Văzând aceasta, Simon Petru a căzut la picioarele lui Isus spunând: “Îndepărtează-te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos”. Pentru că îl cuprinsese teama pe el și pe toți care erau cu el pentru pescuirea pe care au făcut-o, la fel și pe Iacob și pe Ioan, fiii lui Zebedeu, care erau însoțitorii lui Simon. Însă Isus i-a spus lui Simon: “Nu te teme, de acum înainte vei fi pescar de oameni”. După ce au dus bărcile la mal, părăsind toate, l-au urmat pe el.

Comentariu
Fragmentul evanghelic propus pentru această duminică, respectă întru totul firescul lui Cristos care își continuă misiunea Sa de predicare, face și minuni, dar care transformă inimi, schimbă destine, face ca Împărăția lui Dumnezeu să fie prezentă în lumea noastră. Interacțiunea lui Dumnezeu cu omul este evidentă, Cristos predica mulțimii, dar își manifestă empatia față de Simon, care pescar fiind nu a reușit toată noaptea să prindă niciun pește. “Învăţătorule, toată noaptea ne-am chinuit, dar nu am prins nimic. Însă la cuvântul tău, voi arunca năvoadele”. Truda pescarului și încrederea în Cristos capătă valențele credinței care determină o nouă atitudine plină de caritate providențială. Aici descoperim cum ia naștere o relație strânsă între pescuitul minunat și vocația viitorului ucenic chemat mai apoi să fie pescar de oameni.

Cea mai mare minune este Cuvântul, prin cuvânt toate au luat ființă, prin cuvânt năvoadele s-au umplut de pești, prin cuvânt viața omului capătă adevărata bucurie și sensul vocației la care Cristos te cheamă. Rodul cuvântului este acceptarea în credință a propriei chemări, care la întâlnirea cu Învățătorul, transformă întreaga ființă, capabilă să renunțe la orice siguranță materială pentru adevărata bogăție.

Evanghelistul Luca prin acest text, ne supune atenției impactul deosebit al predicării lui Isus, care din cauza mulțimii este nevoit improvizeze o barcă din care să poată vorbi poporului. Cuvântul lui Isus, nu are nimic de a face cu arta oratoriei, el este plin de autoritate, capabil să vorbească inimii. Această predică de la Cafarnaum va determina invitația adresată de Isus lui Simon de a renunța la propria îndeletnicire de pescar pentru a deveni adevăratul pescar de suflete. Este remarcabilă atitudinea lui Simon Petru la momentul când îl recunoaște pe Isus. “Îndepărtează-te de mine, Doamne, căci sunt un om păcătos”. O atitudine perfect justificată, cuvinte care sunt spuse parcă în mod automat, fără o pregătire prealabilă.

Cristos este prezent și astăzi în cotidianitatea vieții noastre. Este prezent și ne vorbește prin cuvintele Sale, este prezent pe ”lacul” imprevizibil al vieții tale, oprind furtunile care ne țin departe de a vedea și accepta voința lui Dumnezeu. Și astăzi Dumnezeu adresează provocări tuturor celor care îi ascultă cuvântul, iar omul este chemat să răspundă în libertate dar cu atitudinea sinceră a lui Simon Petru. Cristos este medicul adevărat al sufletelor, de aceea nu se opune să accepte în slujirea împărăției lui Dumnezeu, oameni care simt și trăiesc sensul vulnerabilității umane asemenea lui Simon Petru. Interacțiunea omului cu Cristos, transformă, vindecă și edifică persoana care acceptă slujirea ca element fundamental al vocației primite. Sfântul Francisc de Asissi, un frate umil, dar un suflet mereu treaz, a devenit o mărturie vie a sfintei Evanghelii pe care a predicat-o, dar mai ales a trăit-o, îndemnând și pe frații săi să fie fideli Cuvântului lui Dumnezeu, vrednici de chemarea primită.

Din Izvoarele Franciscane
FF 365: Și Francisc a reluat discursul său: „Să-i mulțumim cu fidelitate și devotament Domnului, Dumnezeului nostru, pentru toate darurile sale, fraților, și pentru a cunoaște cum să trăim acum si in viitor , auzi adevărul despre evenimentele viitoare. La începutul vieții Ordinului nostru vom găsi fructe dulci și delicioase, mai târziu vom avea altele mai puțin gustoase; În cele din urmă, le vom strânge pe cele atât de amare încât nu le vom putea manca, pentru că din cauza amărăciunii lor vor fi necomestibile pentru toți, cu toate că ele sunt extrem de frumoase și parfumate. Într-adevăr, după cum v-am spus, Domnul ne va face să ne înmulțim până când vom deveni un popor extrem de numeros; atunci se va întâmpla ca în cazul pescarului, care aruncând plasele în mare sau în orice lac, și prinde o mare cantitate de peste (Luca 5,6), dar după punerea lor în nava, fiind prea mulți, îi alege pe cei mai buni si cei mai mari pentru a-i conserva în borcane și să ii ia cu el, și îi aruncă pe restul”. Priviți cum spiritul profetic îl învăluia pe Sfântul Francisc!

Distribuie cu: