Doar împreună ne salvăm
Ce rol poate avea religia în fața unei pandemii? Dincolo de aspectul reconfortant, credința este o relație, o încredere ce ne transformă din interior.
© Giuliano Dinon / Arhiva MSA
Distribuie cu:
Au fost impresionante apelurile papei Francisc de a ne ruga împreună pe timpul stării de urgență cauzate de Covid-19: Rozariul, Tatăl nostru spus împreună, în același timp, fiecare aflat în izolare, dar uniți prin rugăciune; Sfânta Liturghie de dimineață de la Sfânta Marta, accesibilă tuturor. Rugăciunea are aceeași rădăcina ca nesiguranța: nu există timp și nici motiv să ne rugăm atunci când suntem în deplin control.
Fragilitatea noastră, neașteptat de evidentă, ne face să înțelegem că viața și moartea ne sunt tovarășe de drum, legate intrinsec în ființa noastră. Și că nu ne suntem suficienți nouă înșine. Nici măcar uimitoarele noastre inovații tehnice nu sunt suficiente să ne poată salva.
În fața unor situații precum pandemiile globale, ce rol poate avea religia? Nu poate fi doar reconfortantă, aproape magică. Avea să scrie Romano Guardini: „A crede nu înseamnă doar să te bazezi pe posibilitățile supranaturale. Nu înseamnă să încerci să te aciuezi în înălțimi când totul în jur falimentează”. Credința nu este o certitudine, un bun personal, ci o „încredere reciproc dobândită” în acest „deșert care ne cheamă”.
Încrederea și credința provin din fides: frânghie, legătură. Credința este o relație, o încredere ce ne transformă din interior, făcându-ne curajoși. Provocarea nu este una identitară, ci antropologică: într-o lume în care libertatea înseamnă deznodare, de data aceasta ne învață că doar uniți vom trăi, doar împreună ne salvăm.
* * *
Material apărut pe www.messaggerosantantonio.it
