Loading...

Discernământul Mariei

„Atunci, Maria a spus: «Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!»” (Lc 1,38). Ne-am obişnuit atât de mult cu aceste cuvinte ale Mariei, poate la fel de mult precum cu rugăciunea „Tatăl nostru” sau cu un refren dintr-un cântec pios.

Sfânta Fecioară Maria

Distribuie cu:

Dar cum de a ajuns Maria să le pronunţe aşa de rapid, luând o hotărâre aşa de mare şi de importantă pentru întreg poporul ei şi pentru întreg neamul omenesc? Oare forţată de emoţia şi uluirea apariţiei cereşti? Oare ademenită de marea onoare de a fi mama Mesiei lui Israel, la care multe tinere din vremea ei visau? Oare din euforia născută din marile cuvinte ale îngerului despre copilul divin care se va naşte din ea? Cât să fi durat discernământul Mariei? […]. Câteva minute, respiraţii, scânteieri ale privirii, vârtejuri ale minţii, bătăi ale inimii? […]. Ar putea cerul să măsoare toate acestea? […]. Ar fi minunat! […]. Dacă o artistă ar vrea să le mimeze doar pentru a mişca publicul, s-ar strădui să gesticuleze şi să pronunţe totul cu multă hotărâre, emoţie şi tremur, cu glas potolit şi sigur: mai greu pentru ea ar fi să înfăţişeze, în acelaşi timp, libertatea, convingerea, umilinţa şi bucuria extatică de pe chipul Mariei, căci Mama lui Mesia a împlinit în acel moment cel mai liber act, printr-un discernământ perfect şi a autentic, cu o minte vioaie, lucidă şi mişcată de credinţă, şi o inimă înflăcărată de iubire. Maria a putut să spună: „Da! Iată-mă, Doamne, Adonai, care eşti şi vei rămâne mereu cu mine!”, într-un glas şi într-o hotărâre la unison cu Cuvântul veşnic zămislit în acel moment în sânul ei, cu încrederea Duhului Sfânt, a cărui Mireasă a devenit. Maria dă dovadă de cea mai înaltă expresie a libertăţii umane: libertatea fiilor lui Dumnezeu, care pot vedea, înţelege şi înfăptui adevărul cu un desăvârşit discernământ. Maria este campioană a discernământului creştin. În ochii oamenilor, ea îşi va trăi viaţa ca pe un contract de risc, presărată de turbulenţe imprevizibile, mare parte în singurătate şi suferinţe. Dumnezeul, care a ales-o pe Maria, a arătat astfel că îi preţuieşte în mod special pe cei curajoşi, pe cei iuţi în a mulţumi şi rapizi în a acţiona şi a se schimba atunci când e nevoie; pare că întreaga ei bogăţie genetică a fost valorificată pentru formarea şi naşterea unei fiinţe unice, fără pereche, cu destinul precis de a zdruncina din temelii istoria omenirii, de a intra în lume cu medicamentul eliberării de rău, care să-l ajute pe om să producă anticorpi împotriva urii, a intoleranţei, a agresivităţii, a discriminării, a asasinatelor, a geloziei şi invidiei şi a multor alte neajunsuri ale păcatului uman (cf. Augusto Cury, Maria, cea mai strălucită educatoare din istorie, Editura For You, 2011, p. 18). Cum a fost discernământul Mariei din momentul acelui hotărât „fie mie după cuvântul tău” şi până sub cruce? Desigur, îngerul i-a spus să se bucure, pentru că era o norocoasă, o privilegiată a harului divin, că putea să se considere o femeie fericită, întrucât Dumnezeu fusese fermecat de ea. „Mesagerul Domnului părea să vină în întâmpinarea unei căutări neîntrerupte a Mariei, căci, deşi nu era o religioasă tipică, nici fiică de preoţi, relaţia ei cu Dumnezeu era strânsă, intimă şi depăşea limitele religiozităţii” (ibidem). Probabil că şi îngerul a rămas surprins văzând răspunsul spontan al Mariei. Ea nu s-a intimidat în faţa lui. Chiar şi în extaz a avut puterea de a-şi păstra luciditatea. N-a fost o tânără visătoare, indiferentă, nesigură. Faţă de îndrăzneala ei uluitoare, pe lângă faptul că a vrut să ştie cum avea să se realizeze procesul conceperii şi naşterii Fiului Celui Preaînalt, a trimis mesajul ei original Dumnezeului de la care primise primul mesaj prin gura îngerului: Spune-i că sunt roaba lui. Împlinească-se, Doamne, cuvântul tău în viaţa mea! (cf. Idem, op. cit., p. 28).

În lumina discernământului Mariei, înţelegem învăţătura Sfântului Părinte despre discernământ, din ultima sa exortaţie apostolică, „Bucuraţi-vă şi vă veseliţi”, anume că acesta este „un dar care trebuie cerut cu încredere de la Duhul Sfânt şi cultivat cu rugăciunea, reflecţia, lectura şi sfatul bun” (Gaudete et exsultate, nr. 166). Isus ne cheamă să examinăm ceea ce este înlăuntrul nostru – dorinţe, nelinişti, temeri, aşteptări – şi să păstrăm doar ceea ce este bun; Maria ne e exemplu, pentru că ea a trăit ca nimeni altul fericirile lui Isus; tresălta de bucurie în prezenţa lui Dumnezeu şi păstra toate în inima sa, care s-a lăsat străpunsă de sabie. A conversa cu ea ne mângâie, ne eliberează şi ne sfinţeşte. E suficient să-i şoptim iar şi iar: Bucură-te, Marie!” (Gaudete et exsultate, nr. 168; 176).

[ *** ]

Material apărut în ediția tipărită a revistei Mesagerul Sfântului Anton (XXV, nr. 149, iulie-august 2018). Revista se găsește și on-line la adresa: www.mesagerulsfantulanton.com.

Distribuie cu: