Academie mariană despre Neprihănita Zămislire la Roman

Distribuie cu:

Anul acesta organizatorii acestui eveniment și-au îndreptat privirea spre „cavalerul Neprihănitei”, sfântul Maximilian Maria Kolbe și spre tradiția bizantină, care prin icoană aduce laudă Maicii Domnului. După o scurtă rugăciune către Preacurata Fecioară Maria, pr. dr. Eusebio Bejan OFMConv., moderatorul întâlnirii, l-a invitat pe pr. lect. univ. dr. Bernadin Duma OFMConv., decanul Facultății de Teologie Pastorală să adreseze salutul inaugural al acestui eveniment. În discursul său, părintele Decan a vorbit despre Sfânta Fecioară Maria care a fost înzestrată de Dumnezeu cu daruri vrednice de menirea de a fi Maica lui Dumnezeu. Definiția dogmatică a „Neprihănitei Zămisliri” este urmată de prezentarea motivelor care stau la baza acestei definiții. Primul motiv face referință la „sola gratia”, de aceea „Neprihănita Zămislire” vorbește despre excesul de iubire liberă, gratuită și paradoxală a Tatălui față de Fiul în Duhul Sfânt. Al doilea motiv este de ordin cristologic și vorbește despre venirea Fiului lui Dumnezeu în lume, care presupune ca Mama lui Dumnezeu să fie ferită de orice vină. În sfârșit, urându-le succes conferențierilor, părintele și-a exprimat convingerea că prin expunerile lor, vor reuși să demonstreze că merită să o aducem pe Neprihănita mai aproape de centrul vieții noastre.

Vorbind despre admirația pe care Eugen Ionesco a avut-o față de sfântul Maximilian Kolbe, căruia i-a dedicat chiar și o piesă de teatru, părintele moderator a dat cuvântul pr. dr. Raffaele Di Muro OFMConv., decan al Facultății Pontificale „San Bonaventura” din Roma, care a prezentat, în legătură directă de la Roma, conferința cu titlul: „La fede di San Massimiliano Maria Kolbe”. În conferința sa pr. Raffaele a vorbit despre credința sfântului Maximilian Kolbe, care l-a ajutat să depășească obstacolele întâlnite în bogata sa activitate de evanghelizare și l-a impulsionat să-și dea viața pentru aproapele său. Încă din tinerețe, sfântul Maximilian a avut parte de numeroase exemple de trăire a credinței în viața de zi cu zi, atât în familie dar și în societatea poloneză a timpului său. Ajuns în Japonia, Maximilian a fost „constrâns” să explice credința catolică poporului nipon, de aceea se poate afirma că este un model deosebit de înculturare a credinței. Pentru Sfântul Maximilian, credința și rațiunea se întrepătrund, merg împreună, deseori modul său de exprimare fiind unul apologetic, adesea criticând ateismul care, spunea el, nu face decât să reducă omul la un animal evoluat sortit pieirii. De asemenea, îndemna la aprofundarea credinței mai ales prin rugăciune și prin participarea la Euharistie. Așadar, pentru Sfântul Maximilian, credința se manifestă prin „martiriul” cotidian care îl conduce în cele din urmă la martiriul final, din iubire față de Cristos și față de aproapele. În încheierea discursului său, pr. Raffaele ne-a dezvăluit și două căi de care s-a folosit sfântul Maximilian în drumul spre sfințenie: primul este edificarea zilnică a credinței, pas cu pas, prin acceptarea martiriului cotidian; al doilea este abandonarea în mâinile Neprihănitei pentru a avea siguranța că-l urmăm pe Cristos.

Următoarea conferință, cu titlul: „Privilegiile Mariei în iconografia bizantină”, a fost prezentată de sora prof. dr. Ligia Man CIN, de la Universitatea „Babeș-Bolyai”. Sora a evidențiat faptul că așa cum pentru a citi un text trebuie să cunoaștem alfabetul, la fel pentru a „citi” o icoană, pentru a avea o cheie de interpretare, avem nevoie să cunoaștem „alfabetul icoanei”. În acest sens, ne-a vorbit despre istoria și particularitățile icoanelor, care sunt intim legate de misterele Întrupării, Răscumpărării și îndumnezeirii omului. De aceea un om sfânt este o icoană vie a lui Dumnezeu. Asemenea Cuvântului scris, icoana nu reprezintă evenimente trecătoare, ci adevăruri de credință, mărturisite de Biserică. După aceste noțiuni introductive, a vorbit despre modalitatea în care iconografia bizantină a redat în imagini privilegiile acordate Mariei. Este important de subliniat faptul că există o legătură strânsă între imnografie și iconografie, astfel că fiecare icoană are un text în spate pe care îl redă în imagine. Există așadar icoane care exprimă privilegiile Maternității divine, Fecioriei perpetue, Neprihănitei zămisliri, Ridicării cu trupul și cu sufletul la cer etc. În încheiere, sora a urat tuturor o sărbătoare binecuvântată și a invitat la intonarea antifonei: „Toată frumoasă ești Marie”.

La scurt timp după finalul ultimei expuneri, în capela Institutului, atât studenții cât și profesorii care au luat parte la prezentarea conferințelor, au participat la celebrarea solemnă a vesperelor în cinstea Neprihănitei Zămisliri, celebrare prezidată de pr. Virgil Blaj OFMConv., rectorul comunității formative a studenților. Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru harurile cu care a înzestrat-o pe Sfânta Fecioară Maria, Neprihănit Zămislită, care pururi mijlocește pentru noi, precum și conferențiarilor și organizatorilor acestui eveniment.

*

Material apărut pe www.itrcf.ro

Distribuie cu: