Sfântul Francisc din Assisi

Distribuie cu:

Evul Mediu nu își concentrează atenția asupra omului, ci asupra lui Dumnezeu, deoarece adevărul despre om poate fi înțeles doar prin intermediul lui Dumnezeu. O concepție asemănătoare ne prezintă și sfântul Francisc, care vorbește mai întâi de Creator, de puterea, măreția, autoritatea și paternitatea sa, întrucât aceasta este garanția și temeiul demnității omului.

Primul și cel mai important aspect al demnității umane reiese din faptul că omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Trupul și sufletul omului sunt lucrarea lui Dumnezeu. Pentru Francisc toată creația dă mărturie că omul este singura ființă creată după chipul Fiului, atât cu privire la trup, cât și cu privire la suflet, asemănător cu Dumnezeu și așezat în paradis (Adm 5,1). Dumnezeul-Om este pentru sărăcuțul din Assisi arhetipul omului sub ambele aspecte, astfel că omul este considerat ontologic bun și nobil. Omul este compus din două elemente unite de Dumnezeu Tatăl și, de aceea, aflându-ne pe calea către Dumnezeu, nu trebuie să separăm trupul de suflet, și amândouă trebuie să contribuie la recuperarea armoniei originare cu Dumnezeu „consumând toate puterile noastre și sentimentele sufletului și ale trupului, fiind recunoscători doar față de iubirea ta” (Pat 5).

În ciuda condiției păcătoase, orice om ar trebui să aibă această viziune unitară și să năzuiască să refacă armonia pierdută dintre trup și suflet. Fiul lui Dumnezeu a luat asupra sa natura noastră pentru ca „să-l primim cu sufletul curat și trupul neprihănit” (EpFid A 14). În felul acesta omul poate deveni mirele, fratele și, înainte de toate, mama lui Isus Cristos „dacă îl purtăm în inima și în trupul nostru, din iubire și cu o conștiință sinceră și îl naștem prin fapte sfinte, care trebuie să iradieze ca exemplu pentru ceilalți” (EpFid A 14).

Francisc mai recomandă fraților să-și lovească și să-și pedepsească fără încetare trupul, până la nimicire, dar indică și o alegere moderată pentru a-l mulțumi pentru ca să fie gata să înfrunte cerințele vieții interioare (SpePer 97).  Deși pune accentul asupra vieții spirituale, nu întâlnim în sfântul Francisc o viziune pesimistă despre faptul de a trăi în trup, nici din punct de vedere metafizic, nici religios și moral. Nu găsim în Scrieri opoziție între cele două elemente, adică dualismul ontologic al luptei dintre trup și suflet, caracteristic gânditorilor medievali care se inspirau din învățătura sfântului Augustin din Hipona.

Slăbiciunea trupului, în spiritul franciscan al speranței, se opune puterii Duhului Domnului. Sfântul Francisc reflectă asupra rolului trupului în orizontul misterului Întrupării, pentru că revelarea Cuvântului lui Dumnezeu într-un trup omenesc e percepută de el ca aprobare deplină a condiției umane și ca bine în sine însuși. Oricum, în Scrieri găsim și nuanțe negative. După păcatul originar, care a desfigurat chipul inițial și a distrus armonia creației, trupul a devenit și sursă de răutate, de păcate și vicii. Ruptura existențială dintre trup și suflet se manifestă prin mânie, intoleranță față de ceilalți și față de sine însuși, după cum se verifică atunci când suntem încercați sau în boală (Rnb 10,4). Dându-și seama de consecințele naturii căzute în păcat și de îndepărtarea de Dumnezeu Creatorul, sfântul Francisc arată necesitatea convertirii și viața ascetică (Rnb 17,7; 23,5.8). Omul păcătos se încrede mai mult în puterea și talentele sale, își însușește darurile, mândrindu-se cu ele, uitând că le-a primit gratuit de la Dumnezeu.

Ca să ne întoarcem la Dumnezeu, exemplul Fiului său este fundamental, pentru că el a venit în lume pentru mântuirea omului. În fața unei astfel de iubiri fără limite, omul ar trebui să răspundă cu iubire concretă și supunere totală față de voința lui Dumnezeu. Lepădarea de iubirea de sine înseamnă a se cufunda în Caritatea umilă a Tatălui, revelată în misterul pătimirii, morții și învierii lui Isus Cristos, pe care le celebrăm mereu în Euharistie.

(traducere din limba italiană de fr. Cristian Clopoțel)

***

Fr. Emil Kumka este profesor de Franciscanism la Seraphicum

***

Material apărut în revista San Bonaventura informa a Colegiului Internațional Seraphicum, februarie 2017, anul IV, nr. 49.

Distribuie cu: