De la Martin Benedict la Assisi
Cu niște ani în urmă am scris și publicat un articol despre Martin Benedict, ,,medicul care se roagă mult”. Am fost atunci, în satul Galbeni din județul Bacău, pe urmele celui despre care foștii pacienți își aminteau că avea o bunătate rară și că pe lângă tratamentul medical administrat, transmitea o intensă lumină, blândețe și căldură umană.
Distribuie cu:
Martin Benedict își îndemna pacienții să se roage adânc, să se spovedească, spunându-le că aceasta este calea spre vindecare. Pentru perioada comunistă, anii 60, 70, 80 ai secolului trecut era un mare curaj și o atitudine ieșită din comun. Pentru Securitatea de atunci, era ,,un element mistic fanatic”. Acesta a fost medicul Benedict care a suportat el însuși trei intervenții chirurgicale grave. Zilele îi păreau numărate, dar a mai trăit 14 ani, ceea ce a făcut ca apropiații săi să considere viața părintelui medic, o minune. Pentru că Martin Benedict , în 1980 a fost sfințit preot, în secret, de către episcopul greco-catolic Alexandru Todea. După moartea sa, casa și mormântul lui Martin Benedict au devenit loc de pelerinaj. Veneau tot felul de oameni, foști pacienți, cunoscuți și necunoscuți, catolici și ortodocși.
A trecut ceva vreme de atunci și s-a întâmplat să aflu că doctorul Benedict este propus spre sanctificare. Așa l-am cunoscut pe Preotul prof. dr. Eusebio Bejan, vicepostulator al cauzei Martin Benedict.
De la Bacău, prin Viena, către Assisi
Martin Benedict a fost preot franciscan, de aceea Preotul Eusebio Bejan a crezut și a avut dreptate că doar ajungând în orașul Sfântului ,,Francisc de Assisi” pot înțelege câte ceva despre istoria și spiritualitatea franciscană. Până la urmă, am pornit în această călătorie, fără să îmi imaginez nimic. Cu Dumnezeu înainte! Așa mi-am spus iar prima oprire a fost la Conventul ,,Sfântul Anton de Padova” din Bacău. Nu știam absolut nimic despre ,, Frații Franciscani Conventuali” din România sau de oriunde. Am respirat lumină, bunătate, generozitate, pace și bine.
La Viena, l-am întâlnit pe Preotul Darius Zajac, guardian la ,,Minoriten Konvent”. Mi se părea că sunt într-un film, totul e decor iar domia sa, un personaj costumat. Acolo am văzut sute de plăcuțe de mulțumire aduse pentru ajutor, Sfântului ,,Anton de Padova”.
Italia, Assisi, orașul păcii. Poetul cu stigmate
Cu cât spațiile sunt mai deschise, cu atât privesc mai adânc în inima mea. Nu am visat vreodată să ajung la Assisi. Mă atrăgea irezistibil Sfânta Clara, patroana televiziunii. M-am rugat la ea, uneori. Știam că acolo plutește lin Duhul Sfânt. Un oraș ce respiră spiritualitate franciscană. Trubadurul lui Dumnezeu, poetul cu stigmate, Francisc de Assisi. Frânturi din mintea mea, robite tinereții și visării. Am pătruns, am atins, misterul s-a adâncit. Pași proiectați într-un trecut nebănuit. Contemplații halucinante. Și spaima de atâta frumusețe… O splendoare care te lasă fără apărare. O lume pe care o poți asimila doar dacă te locuiește un suflet medieval.
C.E.F.I.D și ,,spiritul de Assisi”
Mă plimbam printr-un album de artă. Întreg orașul îmi părea o enormă bazilică. Mi s-a părut că mă topesc, răscolită de taine și istorie. De-abia atunci când trupul meu a devenit arc gotic și creierul un clopot imens am înțeles. Am fost la Assisi. Orașul în care în anul 1986, a avut loc prima întâlnire a liderilor religioși, invitați de Papa Ioan Paul al II lea. Împreună au rostit o rugăciune pentru pace. Atunci s-a născut expresia ,,spiritul de Assisi”, oraș care a devenit Capitala Mondială a Păcii și Dialogului. Condusă de Preotul Eusebio Bejan, am ajuns la C.E.F.I.D. ,,Centrul Ecumenic Franciscan Interreligios pentru Dialog. În acest spațiu impunător și binecuvântat, este dus mai departe ,,spiritul de Assisi”. Directorul centrului este un român, Preotul prof. dr. Silvestru Bejan.
Roma, orașul în care Martin Benedict a rostit o rugăciune
În 1983, cu prilejul beatificării fratelui capucin român Ieremia Valahul, Martin Benedict a fost la Roma, îmbrăcat în costum tradițional românesc. În Piața ,,Sfântul Petru” din Vatican, în timpul Sfintei Liturghii, a rostit ca un profet, în limba română, ,,Rugăciunea Credincioșilor”. A atras, evident, atenția urmăritorilor săi. Era limpede că se afla la ceremonie în calitate de preot franciscan, ca urmare, la întoarcerea în țară, a suportat consecințele: interogatorii, arestări, tentative de otrăvire.
Mă gândeam că am ajuns în acele locuri, datorită preotului doctor Martin Benedict. De-abia după ce am plecat, Roma a crescut maiestuoasă și neverosimilă în visele mele. Pașii rari, năuciți și înceți se poticneau în istorie și măreție. Cine mă purtase pe aripi? Dumnezeu îmi arăta ce poate face cu mine, fără ca eu să am habar. Eu, ortodoxă, condusă și la ,,Sfânta Clara de Assisi”, pentru care am evlavie, de doi preoți franciscani.
Alături de Preotul Eusebio și Preotul Silvestru. O rugăciune
Respiram aerul saturat de trecut și splendoare. Imagini arhetipale, plutirea mea în transă, ghidată, totuși, purtată de mână… Martor mut în fața unui ritual misterios. Ziduri care închină imnuri. O rugăciune franciscană din care îmi mai amintesc începutul:
,,Fă-mă, Doamne, un mic ajutor,
Al păcii Tale mijlocitor:
Unde-i ura, să așez iubirea,
Unde-i jignirea să aduc iertarea,
Nădejdea, unde-i disperarea…”
Drumuri despletite aliniau razele soarelui spre ceea ce se numește destin. Avându-i, de-a stânga și de-a dreapta pe Preotul Eusebio și Preotul Silvestru cărora se cuvine să le aduc mulțumiri adânci și smerite. Mi-a îngenunchiat inima, cu fruntea ridicată către Cer.
De la Assisi, din nou, la mormântul lui Martin Benedict
La intrarea în satul ,,Galbeni”, (unde comunitatea creștinilor catolici s-a format în a doua jumătate a secolului al XVII lea, din emigranți transilvăneni) este înălțată statuia Sfântului Francisc de Assisi, un monument din bronz realizat de sculptorul italian, Nazareno Panzieri.
Martin Benedict a murit în 1986. Oameni bolnavi sau doar necăjiți tot vin de atunci să ceară mijlocirea și sprijinul preotului medic. După 25 de ani de la moartea sa, Biserica romano-catolică a hotărât dezhumarea și mutarea osemintelor preotului Benedict, într-un nou mormânt, a cărui arhitectură conține forme geometrice simple, pătratul și cercul, simboluri în arta creștină, ale pământescului și cerescului. La acest mormânt, credincioșii se roagă cu durere, lacrimi și evlavie.
Cum spuneam, Martin Benedict este propus spre beatificare. De la mormântul său, am adunat câteva pietricele. Mi-am dorit să duc cu mine o părticică din acel loc. Mă gândesc că ar trebui să revin, cândva, la ,,Galbeni”, pentru a-i lăsa preotului doctor Martin Benedict o plăcuță de mulțumire, cum am văzut că există deja, în curtea casei sale memoriale.
În drumul de întoarcere spre București, am repetat în gând, ca pe o mantră, salutul franciscan: ,,Pace și bine!”, ,,Pace și bine!”, ,,Pace și bine!”
***
Material apărut pe www.ultima-ora.ro