Zi de reculegere pentru persoanele consacrate din zona Bacău

Distribuie cu:

După salutul de bun venit din partea gazdelor şi a sorei Clementina Gârlenu OA, membră a comisiei diecezane, programul s-a deschis cu meditaţia, prezentată de această dată de pr. Alexandru Olaru OFMConv, cu tema: „Crucea, o promisiune de viaţă”, temă prezentată în perspectivă vocaţională, ca persoane consacrate, chemate de a-l urma pe Cristos prin luarea crucii după exemplul lui.

Părintele a pornit de la textul evanghelistului Marcu (8,34-35): „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunţe la sine, să-şi ia crucea şi să mă urmeze! Căci cine vrea să-şi salveze viaţa o va pierde; cine, însă, îşi va pierde viaţa pentru mine şi pentru evanghelie o va salva”. Condiţiile pe care Isus le cere celor care vor sa-l urmeze sunt două: lepădarea de sine şi luarea crucii. În relatarea sa, pr. Alexandru a scos în evidenţă că „crucea nu este niciodată dată de Dumnezeu, ci luată de om, ca o consecinţă a unei alegeri mature şi total libere de a-l urma pe Cristos” (Alberto Maggi), cu consecinţele acestei alegeri: dispreţul, prigoana sau chiar moartea, dar nu în mod fanatic, ci după exemplul lui Isus. Tocmai de aceea, lemnul crucii, dintre cel mai crud instrument al morţii este transformat prin moartea lui Isus în „arborele vieţii”. Prin urmare, şi noi, ca persoane consacrate, prin profesiunea noastră religioasă, ne-am angajat în a-l urma pe Isus care a purtat crucea până la sfârşit. Iar a lua crucea şi a-l urma nu înseamnă a accepta cu resemnare toate încercările vieţii, ci a accepta cu maturitate condiţiile şi consecinţele pe care le implică urmarea lui Cristos. Căci spune Isus: „Veţi fi duşmăniţi de toţi din cauza numelui meu. Însă, cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit” (Mt 10,22). Şi papa Francisc ne spune: „Sfinţii însăşi au fost persecutaţi”, pentru că, fiind profeţi, spuneau lucruri care erau „prea dure”. Iar istoria ne dă mărturie că „toate persoanele pe care Duhul Sfânt le alege pentru a spune adevărul poporului lui Dumnezeu suferă persecuţii”. „Îndrăznesc să spun că sunt mai mulţi martiri acum decât în primele timpuri” continua Sfântul Părinte, în una din predicile sale.

Evangheliştii toţi ne amintesc că Isus a murit aşa cum a trăit, adică iubind pe toţi, până şi pe cei care l-au prigonit. Aşadar, condiţia noastră de a fi discipol al lui Cristos, în primul rând este aceea de a iubi necondiţionat. Apoi, de a fi conştient de motivele pentru care îl urmăm, motive autentice şi nu echivoce sau chiar greşite. Cei care îl urmează pe Isus sunt autorii creării unei alternative a acestei lumi, alternativă numită „Împărăţia lui Dumnezeu”, ale cărei valori sunt diferite de puterea lumească: distribuire în loc de acumulare; egalitate în loc de superioritate; slujire în loc de dominare, pentru că a sluji înseamnă a domni. Să nu uităm că „crucea fără iubire este grea, iar iubirea fără cruce este goală”, a încheiat părintele, trimiţându-ne şi la imaginea Sfintei Fecioare Maria aflată la picioarele crucii împreună cu apostolul Ioan (cf. In 19,25-27). Să îngenunchem şi noi ori de câte ori ne este greu, la picioarele răstignitului şi acolo vom găsi cuvintele de mângâiere şi de speranţă: „Iată-l pe fiul tău!” sau „Iat-o pe mama ta!”

După meditaţie, a urmat un timp de reflecţie personală, precum şi ocazie de spovezi, urmând, apoi, celebrarea sfintei Liturghii, prezidată de pr. Augustin Folner OC, responsabilul diecezan cu Oficiul pentru Viaţa Consacrată, care la omilie ne-a îndemnat să simţim acea părere de rău pentru păcatele săvârşite de-a lungul vieţii noastre şi pe care Isus ni le-a spălat cu sângele său scump pe lemnul crucii. Făcând referinţă la sfinţii care conştientizau atât de mult păcatele lor încât plângeau amar, nu este o ruşine să plângi pentru păcate. Să ne căim cu umilinţă! De asemenea, ne-a invitat să ne hrănim cu încredere cu pâinea euharistică care ne hrăneşte sufletul şi ne întăreşte trupul şi să-i mulţumim pentru iubirea sa pe care a dovedit-o pentru noi şi întreaga lume.

A urmat prânzul oferit de „Slujitoarele lui Cristos, Marele Preot” şi momentul de comuniune fraternă care ne-a întărit pentru a putea continua drumul nostru spiritual al aceste zile. Aşadar, după prânz, ne-am îndreptat către biserica parohială, unde pr. Andrei Cocianga ne aştepta cu drag, pentru a parcurge drumul crucii. Persoanele consacrate împreună cu fraţii novici de la Prăjeşti s-au rugat această frumoasă şi importantă devoţiune a Căii Crucii, recitând pe rând din fiecare congregaţie şi cântând la fiecare staţiune: „Priviţi ce-nseamnă a iubi şi-a mântui pe lumea rea; cum dragostea îl va zdrobi ca viaţa nouă să ne dea”. După ce i-am mulţumit părintelui paroh, ne-am îndreptat din nou spre mănăstirea surorilor, unde am încheiat ziua noastră cu un moment de adoraţie euharistică, rugându-ne „Litania Patimilor lui Isus Cristos”, la sfârşitul căreia pr. Alexandru ne-a dat binecuvântarea cu preasfântul sacrament.

În numele sorei Emanuela Bereşoae din Congregaţia „Sfântul Carol Borromeu”, care nu a putut fi prezentă, sr. Clementina a mulţumit tuturor participanţilor şi surorilor gazde pentru aceste momente frumoase de comuniune, iar pr. Alexandru după ce a anunţat că următoarea întâlnire va fi la 12 mai la Hălăuceşti, cu ocazia întâlnirii persoanelor consacrate la nivel diecezan precum şi celebrarea celor „100 de ani de prezenţă a Surorilor Franciscane de Assisi în România”, ne-a urat un Paşte binecuvântat şi ne-a încurajat să trăim Săptămâna Sfântă, precum şi viaţa noastră întreagă, cu gândul că „nu există altă scară care să ne ducă la rai, în afară de cruce” aşa cum spunea sfânta Roza de Lima.

Să-I cerem de la Domnul harul de a merge în viaţa noastră consacrată pe calea sa şi, dacă este cazul, „chiar cu crucea persecuţiei până la sfârşit”. Cine va rămâne statornic până la sfârşit, acela va fi mântuit” (cf. Mt 10,22).

Comisia zonei Bacău

***

Distribuie cu: