COVID-19: Solidaritatea fraternă în aceste timpuri grele

Distribuie cu:

Indiferent de unde și-ar avea sursa coronavirusul, foarte importantă este lecția oferită. Îl percepem de îndată, dincolo de culoare, rasă, crez, cultură, poziție socială sau avuție. Suferința, nenorocirea, boala și moartea sunt comune întregii omeniri.

Nu e momentul acum să judecăm și să condamnăm pe nimeni, ci mai degrabă să ne întrebăm: „de ce?” sau „cum?” și să reflectăm la lumina atitudinilor față de natură și de mediul nostru înconjurător. Dacă înțelegem coronavirusul ca o reacție a creației care încearcă să se apere de daunele provocate de omenire, atunci trebuie să ne întrebăm: „Care ar putea fi contribuția mea și a fiecăruia dintre noi în rezolvarea situației prezente?”. Cei sănătoși dintre noi nu sunt mai puțin vinovați decât cei infectați de virus. „Vi se pare că acești galileeni au fost mai păcătoși decât toți ceilalți galileeni pentru că au suferit aceasta? … Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Síloe și i-a ucis erau mai vinovați decât toți ceilalți oameni care locuiau în Ierusalim?” întreba Isus (cf. Lc 13,1-5).

Cu toții suntem expuși pericolului, individual, social, național și internațional! În Italia sunt suspendate celebrările liturgice din bazilici, catedrale și parohii; sunt suspendate bucuriile căsătoriilor, iar cei decedați sunt înmormântați în privat. Situația prezentă riscă să stingă în noi pacea interioară și bucuria. Mai îngrijorător însă este faptul că virusul continuă să se răspândească.

Sfântul Francisc din Assisi le-a făcut o mare dreptate leproșilor din timpul său. I-a recunoscut ca asemănare a lui Dumnezeu; le-a redat demnitatea și i-a slujit (cf. Testament). Frații noștri din întreaga lume ne arată această dreptate, frații din Italia ca și din toate celelalte țări grav afectate de virus. Solidari cu cei bolnavi, le exprimăm apropierea noastră, iar familiilor îndurerate rugăciunea; împărtășim suferințele lor în inimile noastre. În spiritul Seraficului nostru Părinte, nu vrem să-i uităm pe frații și surorile în carantină. Îi însoțim pe cei din Italia, pământul Sărăcuțului din Assisi, și pe toți cei care se află în suferință, cu rugăciunea și postul acestui timp al Bisericii, astfel încât prin mijlocirea Mamei Neprihănite și a Seraficului nostru Părinte Francisc, lumea să se poată ridica din nenorocirea acestui virus teribil.

Acesta este un Post Mare fără precedent pentru Italia: bazilici, catedrale, parohii, sanctuare goale sau închise; cu toate acestea, casele sunt pline de oameni, părinți și copii. Sora noastră mamă glie se odihnește. Familiile se organizează doar în esențial și își reduc cheltuielile; poate că sunt utilizate rezervele deja făcute; producția deșeurilor scade drastic în doar o lună. Ar putea fi vorba de un „Post ecologic?” în care să învățăm să trăim doar cu cele necesare? Chiar papa Francisc afirmă: „mai puțin este mai mult” (Laudato Si’ 222).

* * *

Material apărut pe www.ofmconv.net

Distribuie cu: