Conferinţa «Viziunea beatifică: controverse medievale …» (Roman)
Distribuie cu:
Roman, 25 martie 2014
Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, Institutul Francez din Iaşi şi Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman sunt organizatorii la Roman şi Iaşi, a trei conferinţe susţinute de prof. dr. Christian Trottmann din Franţa. Coordonatorul evenimentelor fiind cerc. şt. dr. Florin Crîşmăreanu.
La Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, a avut loc la 25 martie 2014, prima conferinţă intitulată: „La vision béatique: controverses médiévales et élaboration doctrinale”, (Viziunea beatifică: controverse medievale şi elaborări doctrinale).
Christian Trottmann este doctor în filosofie cu teza „Vision Béatifique”, susţinută la l’Ecole Française de Rome este Director de cercetare la CNRS şi Director de program la Colegiul Internaţional de Filosofie predă la Universitatea din Bourgogne. A publicat mai multe cărţi şi articole privind istoria filosofiei medievale şi renascentiste.
Conferinţa a fost moderată de către conf. univ. dr. pr. Damian Ghe. Pătraşcu, căruia i-a aparţinut şi cuvântul de deschidere: „Vom asista la o abordare filosofico-teologică a tematicii, circumscrisă în perioada Evului Mediu. Istoria acestei problematici este lungă, ea avându-şi fundamentele în Sfânta Scriptură, în teologia paulină. Datorită complexităţii, tema a reprezentat o „piatră de poticnire” pentru mulţi Părinţi ai Bisericii şi teologi ai Evului Mediu. O problematică care rămâne nerezolvată până astăzi!”.
Conferinţa „La vision béatique: controverses médiévales et élaboration doctrinale”, tratează trei aspecte:
– fundamentele scripturale
– mărturia a zece secole de reflecţie patristică şi rolul particular al Sfântului Bernard
– aportul scolastic universitar la reflecţia teologică asupra viziunii beatifice
Această controversă asupra viziunii beatifice, a fost începută de Papa Ioan Paul al XXII-lea, care se întreba: Sfinţii nu văd chipul lui Dumnezeu decât după judecata finală, până atunci nu văd decât umanitatea lui Cristos? o tradiţie preluată din Sermones, a Sfântului Bernard de Clairvaux. Textele biblice sunt numeroase şi relatează atât imposibilitatea cât şi posibilitatea vederii chipului lui Dumnezeu. Posibilitatea vederii acestui chip nu poate fi decât după moarte, conform Sfântului Paul.
Din partea Sfinţilor Părinţi avem o atitudine ambivalentă. Părinţii greci continuă pe tradiţia paulină, părinţii latini: Augustin şi alţii sunt pe linia vetero-testamentară.
Interpretând predicile Sfântului Bernard, Papa Ioan Paul al XXII-lea, afirmă posibilitatea vederii lui Dumnezeu cu ochii naturali. Sfântul Bernard sugerează faptul că aici pe pământ nu ne putem bucura de viziunea perfectă, doar numai dincolo de această viaţă când „trupul va fi reunit cu capul”. Dacă sufletul nu se bucură de perfecta beatitudine, nu-l poate vedea pe Dumnezeu.
În Constituţia Benedictus Deus din 29 ianuarie 1336, cenzurând părerea predecesorului său Ioan al XXII-lea, după care vederea lui Dumnezeu faţă către faţă va avea loc numai după înviere, papa Benedict al XII-lea scria: „după patimile şi moartea Mântuitorului nostru Isus Cristos, sfinţii vor vedea şi văd esenţa divină printr-o viziune intuitivă şi facială, fără nici un intermediar creat care s-ar interpune ca obiect al viziunii, esenţa divină apărându-le nemijlocit goală, clar şi deschis, în aşa fel încât în această vedere ei (sfinţii) se bucură de însăşi esenţa divină”.
În acest sens, Prof. dr. Christian Trottmann, subliniază rolul decisiv a lui Jaques Fournier, succesorul lui Ioan al XXII-lea, luându-şi numele de Benedict al XII-lea care dezvoltă o reflecţie teologică originală fondată pe viziunea beatifică a dimensiunii sociale şi colective dobândită plecând de la judecata finală.
Prof. dr. Christian Trottmann se întrebă dacă există o legătură între perfecta beatitudine şi perfecta sărăcie a lui Cristos. În privinţa reflecţiei scolastice avem 3 întrebări: (Quid? Quando? Quomodo?) Ce văd fericiţii? Când văd? Cum văd?
La prima întrebare se răspunde printr-o altă întrebare: dacă putem cunoaşte esenţa lui Dumnezeu? Episcopul de Paris răspunde: Credem că Dumnezeu va fi văzut în esenţa lui atât de îngeri cât şi de sufletele glorificate. Esenţa divină constă în al vedea pe Dumnezeu şi nu ceea ce face El, îl vom vedea aşa cum este El. Sfântul Toma, de parte dominicană neagă posibilitatea ca mintea finită să poată vedea esenţa infinită. În schimb, Sfântul Bonaventura afirmă că poate fi văzută esenţa divină recurgând la iubire.
Când văd? La a doua întrebare, după unii, viziunea beatifică, va avea loc după judecata finală cea particulară nefiind admisă, pentru că nu pot fi două procese pentru aceeaşi cauză. Soluţia scotistă este că sufletele vor vedea sufletul uman al lui Cristos care reflectă Trinitatea.
La ultima întrebare: Cum văd? ca prin oglindă aici şi direct în viaţa de dincolo. Definiţia Papei Benedict al XII-lea spune că sufletele prin voinţa lui Dumnezeu văd esenţa divină facială fără intermediari, consecinţa acestei viziuni este aceea a bucuriei şi nu o cunoaşterii intelectuale.
Viziunea beatifică defineşte mântuirea creştină ca fiind accesul omului la Dumnezeu, la o cunoaştere intelectuală a unui „A fi”, Absolut, invizibil şi insesizabil. Primele dezbateri scolastice vizează să definească obiectul vizunii şi nu doar manifestările teofaniei precum dorea teologia orientală să menţină incognoscibilitatea lui Dumnezeu.
Părintele moderator conf. univ. dr. pr. Damian Ghe. Pătraşcu, la sfârşitul conferinţei, a făcut o sinteză şi o analiză de ansamblu a temei dezbătute. În cele din urmă le-a mulţumit profesorilor, studenţilor şi elevilor pentru participare. Părintele a conchis, spunând: suntem chemaţi cu toţii să-l vedem pe Dumnezeu „faţă în faţă” (1Cor 13,12), „aşa cum este el” (1In 3,2). Viziunea beatifică va fi adevărata şi definitiva noastră fericire.
Fr. Mihai Percă
