Città di Vita: O înțelepciune a inimii
Florența, mai 1944. Orașul încă se află sub ocupație germană, încă se duc lupte și se moare la Montecassino, începând cu localitatea Anzio până pe toată linia Gotică, toată populația se confruntă cu foame, frică și disperare.
Città di Vita din Florența
Distribuie cu:
În ciuda timpurilor neprielnice, în acea lună mai din 1944, Comunitatea franciscană conventuală de la Sfânta Cruce dorea să celebreze cu toată solemnitatea, pe care circumstanțele le îngăduiau, al cincilea centenar al morții sfântului Bernardin din Siena, cel care prin predicile sale, în limba poporului, insera teologia și gândirea religioasă în rândul burgheziei și proletariatului urban al orașelor vremii.
Prima intenție de a întemeia o revistă care să fi reprezentat oglinda și galantarul centrului de spiritualitate presupusă, în Sfânta Cruce, cu numele de „Studiu Teologic pentru Laici”, s-a născut în acea împrejurare. Revista a văzut oficial lumina tiparului în 1946 și trebuie să-l amintim pe Eugenio Garin, mare studios al Renașterii, spirit al vremii, iluminist și volterian, dacă au mai existat, cel care a sugerat titlul revistei „Città di Vita” („Orașul Vieții”), de la numele unei opere mai puțin cunoscute a umanistului florentin Matteo Palmieri (1464).
Imediat în jurul revistei se reunesc intelectuali de talia lui Giovanni Papini, Piero Bargellini, Luigi Personé, Giorgio La Pira, Ernesto Balducci, doar pentru a-i aminti pe câțiva dintre ei. Putem afirma, toată cultura florentină a secolului al XX-lea a scris în paginile revistei „Città di Vita”, pagini superb ilustrate de xilograful Pietro Parigi.
Condusă neîntrerupt timp de jumătate de secol de către părintele Massimiliano Rosito, „Città di Vita” tocmai și-a sărbătorit primii șaptezeci de ani de apariție.
Astăzi, statornică devizei alese ca pecete a revistei (haec lux nescit occasum, această lumină, lumina mesajului creștin, nu cunoaște apus), cu noi elemente grafice, continuă să apară bimestrial cu regularitate.
Actualul director al revistei este părintele Eugen Răchiteanu, român, doctor în teologie la Facultatea Pontificală „Sfântul Bonaventura” din Roma și laureat, la Florența, în muzeologie și istoria artei. Scenarii fericite se deschid, așadar, unei reviste ce a știut să distileze și să elaboreze prin sensibilitate și inteligență, călăuzită mereu de acea virtute franciscană pe care Biblia o numește „înțelepciunea inimii”, gândirea religioasă, socială și politică a timpurilor prezente.
***
Material apărut în L’Osservatore Romano, ediția tipărită, din 6 ianuarie 2018, pag. 4.
Album Foto:
