Loading...

Chile – o privire de la capătul lumii

Fr. Emilian Dumea OFMConv împreună cu tineri chileni

Distribuie cu:

Fr. Emilian Dumea OFMConv împreună cu tineri chileni

Fr. Emilian Dumea OFMConv împreună cu tineri chileni

 

Chile, republică democratică cu capitala în Santiago, e o ţară lungă şi strâmtă (circa 4500 km lungime şi între 60 şi 130 km lățime, cu același fus orar), mișcătoare si sobră. O ţară atât de subțire încât vântul o traversează fără să-şi dea seama, iar valurile şi spuma oceanului Pacific o spălă până in creștetul munților contopindu-se cu zăpezile veșnice ale sudului, cu vulcanii veșnic vii şi deşertul unde plouă doar odată la doi ani.

Aceste cuvinte poetice descriu bine acest pământ aflat la capătul lumii, cu o geografie frumoasă, climă uscata în nord şi umedă în sud, şi cu o istorie tumultoasă şi bogată.

Schimbată radical după obținerea independenţei din 1846, şi datorită valului mare de emigranți spanioli, italieni, germani si ex iugoslavi, Chile este astăzi o ţară în continuă dezvoltare.

Cu o populație de 17 milioane, 65% metisă, 30% europeană şi doar 4,5% populație indigenă (amerindieni şi mapuche), pare a fi o ţară tânăra, cu o ușoară creștere demografica şi economică, putându-se lăuda pe continentul Americii Latine cu deosebite realizări în minerit, industrie, învățământ şi infrastructură, acestea în pofida  numeroaselor cutremure şi „maremoto” (uragane) care distrug periodic edificii şi obiective istorice.

Ca toate ţările Americii Latine, Chile a cunoscut o grea dictatură (Pinochet 1973 – 1990), a cărei urmări se mai văd şi astăzi pe chipul multor oameni, dominând încă spiritul teologiei eliberării.

Condițiile de trai sunt echilibrate pentru majoritatea populației, vizibila fiind însă şi diferențele dintre clasele sociale, bogați şi săraci. La un salariu minim pe economie ce nu depășește 300 euro pentru majoritatea, se adaugă deplasările lungi şi obositoare, de mii de kilometri, din Sud in Nord şi din Nord in Sud, şi munca în schimburi.

Sănătatea şi educația devin pe zi ce trece obiective clare de realizat pentru binele comun al populației. Numeroase proiecte guvernamentale, care includ creşterea nivelului de trai, şcoli moderne, spitale, centre culturale şi infrastructură, au prioritate.

Problema cea mai mare pe care o ridică Chile este poluarea. Chilenilor le lipsește o cultură care să favorizeze un adevărat respect pentru viața şi mediul in care trăiesc.

Biserica a fost şi este pentru chileni o casă de rugăciune, de întâlnire comunitară şi de ajutor în nevoi. Pe lângă planul pastoral de a vesti Evanghelia şi de a fi la dispoziția credincioșilor prin conferirea sacramentelor, Biserica a fost nevoită în timpul dictaturii militare să lupte pentru drepturile omului, să se implice efectiv în viața socială şi chiar să se jertfească pe altarul martirilor.

Astăzi misiunea Bisericii în Chile nu este deloc ușoară, confruntându-se cu mari probleme sociale şi familiare (divorț, violentă domestică, lipsa educației sau sărăcia). Săracii, neacordând o prea mare vieţii, de multe ori cad în patima drogurilor ori ajung să săvârşească crime.

Ca în toata America Latina, pe lângă faptul că fotbalul este o religie (echipele cele mai faimoase fiind Universidad Catolica, Colo-Colo şi Universidad de Chile, toate din Santiago; un fel de Steaua, Dinamo si Rapid), în Chile sunt prezente doua confesiuni creștine: catolicii şi evangheliștii penticostali, dar şi o mică influenţă mormonă. Biserica Catolică este încă majoritară, însă lipsa clerului şi alte impedimente fac ca numărul creștinilor penticostali şi mormoni să crească în fiecare zi.

Catolicii se disting prin procesiunile fastuoase în cinstea sfintei Fecioare Maria de pe muntele Carmel, (reprezentată şi pe drapelul chilen printr-o stea), procesiuni la Coborârea Spiritului Sfânt, Săptămâna Patimilor, Duminica Floriilor, etc. De altfel mai mult decât spovada şi Liturghia, chilenii iubesc procesiunile.

Misiunea Fraților Minori Conventuali în Chile

Delegația Chile, este teritoriu de misiune aparținând Provinciei de Padova. Misiunea a fost deschisa în ziua de 4 octombrie1995, cu trei convente şi un număr de 10 frați italieni şi spanioli, şi dacă Dumnezeu va binevoi, din noiembrie 2013 si frați români. Prezenta fraților români este aceea de a ajuta Ordinul şi Provincia de Padova, dar mai ales de a învăța „spiritul misionar”, pentru ca într-un viitor, cred, apropiat, Provincia Sf. Iosif din România să poată deschide propria ei misiune.

Conventul „Sf. Francisc din Asissi” – Copiapo, cu trei frați (guardian fr. Fabrizio Restante), situat la o distanta de 820 km nord de Santiago, în desertul Atacama, este rezidenţa de regiune. Cu o climă caldă şi uscată vara (38 -40º), răcoroasă şi umedă dimineaţa şi seara în timpul iernii, Copiapo are un farmec aparte, fiind o oază într-un deşert lipsit de viață.  Parohia are în componenţa 10 capele cu o pastoraţie diversificată, pe alocuri complexă, de la grupuri misionare bine organizate, la cateheza iniţială unde adulţi şi tineri iau contact pentru prima dată cu credinţa creştină (botezul adulţilor fiind o practică obişnuită). Zona misionară unde există 7 capele este recunoscuta prin populația săraca, care locuiesc în barăci de carton și placaj construite abuziv. Aceste cartiere numite „toma”, adică „a lua”, „a ocupa”, sunt de multe ori focare de mizerie, furturi, droguri, abuzuri și violență familială. Munca fraților în aceste cartiere este grea și plină de riscuri. Rezultatele, însă, sunt pe măsura sacrificiului, implicarea credincioșilor laici și a grupurilor de tineri, numite „tinerii franciscani misionari”, împreună cu păstorii lor, reușesc să aducă și să readucă pe mulți la credința.

Conventul sanctuar „Neprihănita zămislire” – Santiago, cu trei frați, este si sediul delegației (delegat general și guardian fr. Maurizio Bridio), are în componența trei capele și o populație de peste 10 mii de credincioși. Situat la periferia capitalei, în cartierele cele mai sărace, este un sanctuar-parohie cu multiple activităţi pastorale şi sociale:  Caritas, grupuri de tineri si copii, JuFra (Tinerii Franciscani), scout, terțiari franciscani, carismatici, clubul vârstnicilor.

Conventul „Isus din Nazaret” – Curico, cu patru frați, (guardian Fr. Tulio Pastorelli), situat la o distanţă de 120 km sud de Santiago, cu o climă umedă, putându-se distinge cele patru anotimpuri. Curico este un convent deschis acum trei ani, fiind parohie şi casă de formare (un postulant), are în componenţa 3 capele şi peste 10 mii de credincioși. Situată la periferia orașului, parohia slujește cu multă dăruire populației defavorizate, prezenţa fraților pe străzile orașului şi în casele oamenilor făcând parte din pastoraţia de fiecare zi.

Toate cele trei comunităţi misionare profită din plin de ajutorul şi contribuția laicilor, catiheților şi a diaconilor permanenți, aceste ministere fiind de altfel vitale într-o ţară unde într-un an abia dacă este hirotonit un preot.

Forma de viață a fraților, fraternitatea, rugăciunea, sărăcia, mărturia creștina şi prezenta în mijlocul credincioșilor, îi face iubiți, respectați şi sprijiniți. Înconjurați cu drag de copii şi tineri, de adulți şi bătrâni, frații nu simt atât de mult dorul de cei dragi, ramași la o distanta de 15 mii km, pe continentul european, cu un decalaj de fus orar de 7 ore (ora României).

Pace si Bine!

Va îmbrățișează cu drag din Chile
fr. Emilian Dumea, zis Gadjo

[AFG_gallery id=’47’]

Distribuie cu: