Frații de la prima serie a Capitulului Spiritual

Distribuie cu:

Circa 90 de frați ai Provinciei „Sfântul Iosif” din România au participat la Capitulul Provincial Spiritual, organizat de Comisia pentru Formarea Permanentă. Întâlnirea a avut ca temă de reflecție și împărtășire chemarea, darul de a fi frați care alcătuiesc o fraternitate, o comuniune. Conferințele, care ne-au canalizat atenția asupra unor aspecte fundamentale ale calității noastre de frați, au fost ținute de părintele Giovanni Salonia, frate minor capucin. Discursul său s-a desfășurat în trei direcții: Idealul trăit de sfântul Francisc, Obstacole în trăirea fraternității, Soluții pentru a depăși dificultățile.

Idealul sfântului Francisc reiese cel mai clar din Testamentul său în care sintetizează astfel idealul fratern la care s-a simțit chemat și l-a trăit: Domnul mi-a dat frați. Din această scurtă propoziție înțelegem că fraternitatea începută de Francisc îl are ca temelie pe Domnul, nu individualitatea și carisma sa personală. Fratele, nu fraternitatea (sfântul Francisc nu folosește niciodată termenul de „fraternitate” în sensul care i-l atribuim noi astăzi), este darul nemeritat, gratuit, al Domnului. Ca atare, întreaga sa viață s-a străduit să se convertească să vadă în fratele de lângă el un dar al Domnului, să-și transforme modul de a privi astfel încât ceea ce i se părea nedemn de privit să se schimbe în „dulceața sufletului și a trupului”. Numai când dobândim acest fel de a privi pe fratele de lângă noi, putem spune că formăm o com-unitate, care înseamnă, în viziunea sfântului Francisc, nu a fi uniți pentru o misiune, ci a avea drept misiune unitatea.

Există însă multe Obstacole în trăirea acestui fel de fraternitate, dorit și experimentat de sfântul Francisc. Dintre acestea, trei par a fi omniprezente. Primul, narcisismul, constă în a crede că sunt punctul de referință al tuturor, în a avea impresia că voința mea este singura de luat în calcul. Antidotul la acest obstacol este tocmai fraternitatea, în măsura în care ne încredințăm ei. A doua piedică e invidia, pentru sfântul Francisc, conform celui de-al optulea Îndemn, e un păcat de blestem, întrucât, prin el, se neagă adevărul că Dumnezeu ne-a dăruit tot ce avem nevoie pentru a fi fericiți. Ca atare, ni se adresează invitația de a descoperi și mulțumi pentru toate darurile oferite nouă de Dumnezeu. Al treilea impediment, corelat cu al doilea, este gelozia, prin care celălalt este transformat în proprietate. Medicamentul împotriva acestui virus este conștiința alterității. În toate aceste dificultăți se poate observa că ele au legătură cu credința pe care o avem în Dumnezeu și de aceea orice dificultate fraternă e o dificultate teologală.

În ultima conferință, după ascultarea ecourilor la reflecțiile anterioare, venite în urma discuțiilor în grupuri, fratele Giovanni Salonia a expus câteva principii ce ne pot ajuta în depășirea dificultăților ivite în fraternitate. În primul rând descoperirea interiorității trupului, a meditației, a mă asculta pe mine însumi cu umilință. În al doilea rând descoperirea fratelui în credință, conștienți că nu există adevăr fără caritate, fără a confunda sinceritatea cu autenticitatea. O altă deosebire necesară în viața comunitară e cea dintre suferință și problemă (un frate pe care îl consider dificil cauzează suferință, dar nu trebuie să-l consider o problemă). Totodată este esențial să descoperim din ce în ce mai mult valența afectivă a vieții spirituale, pornind, așa cum face și sfântul Francisc de la Sfânta Treime.

Parcursul formativ, personal și comunitar, asupra căruia am reflectat în aceste zile, are nevoie de mult timp pentru a „se face trup”. De aceea, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru oportunitatea comuniunii, sperând că ne va dărui harul răbdării de a construi din ce în ce mai mult identitatea personală de frați.

Album Foto:

Distribuie cu: