Sfântul Bonaventura de Bagnoregio

Distribuie cu:

Franciscan, mistic, filosof și, în sfârșit, teolog. Este vorba despre unul dintre cei mai faimoși sfinți franciscani: Sfântul Bonaventura de Bagnoregio. A intrat în Ordinul Fraților Minori, al cărui Ministru general a fost timp de 17 ani, lăsându-și adânc amprenta asupra aecstuia, până în punctul să fie numit al doilea întemeietor al Ordinului, după „Sărăcuțul” din Assisi. A predat în Paris, la Sorbona, formând în jurul lui o renumită școală de studiu. A fost prieten apropiat al sfântului Toma de Aquino.

Despre el păstrăm, însă, amintiri cu privire la minunile extraordinare săvârșite prin mijlocirea lui. Vă relatăm una dintre acestea, probabil cea care îl caracterizează în mod special. Se întâmpla la Lyon, în Franța.

O femeie din oraș, pe nume Simona, avea față de Bonaventura o cinste aparte, considerându-l un înger și prieten al lui Dumnezeu. Din nefericire, i s-a întâmplat să dea naștere unui copil mort. Așa că le rugase de îndată pe femeile ce o ajutau, să-l implore pe Bonaventura să vină până la ea acasă.

Cuprins de iubire sfântă și mișcat de lacrimile femeii, fratele Bonaventura se conformase. Aducându-și aminte de propria vindecare săvârșită prin intervenția sfântului Francisc, Bonaventura și-a ridicat ochii și mâinile spre cer, făcu semnul crucii asupra copilului și-l încredință mamei plin de viață. Potrivit cronicilor, anumite miracole ale învierii copiilor decedați, prin mijlocirea sa, au avut loc și după moartea sfântului.

***

Aforisme aparținând sfântului Bonaventura de Bagnoregio:

1. Speranța e un alt mod de a zbura. 

2. Lucrările lui Cristos nu regresează, nu se micșorează, ci iau amploare.

3. Fericirea nu este altceva decât bucuria în tovărășia supremului bine; iar supremul bine se află deasupra noastră; așadar, nimeni nu poate atinge fericirea dacă nu se ridică deasupra lui însuși, dar nu cu trupul, ci cu inima.

4. Nu ne putem ridica deasupra noastră, fără o putere superioară care să ne înalțe. De fapt, oricâți pași lăuntrici vom planifica, nu vom reuși nimic, dacă nu suntem însoțiți de grația lui Dumnezeu. 

5. Ajutorul lui Dumnezeu este dăruit acum celor care-l cer cu inima smerită și credincioasă: astfel trebuie să suspinăm în această vale de lacrimi, adică, printr-o rugăciune fierbinte.

6. Rugăciunea este mama și începutul oricărei creșteri spirituale.

7. Rugându-ne în acest fel, vom fi deja învredniciți să cunoaștem treptele ascezei în Dumnezeu. De fapt, în funcție de starea și condiția în care ne aflăm, întreaga realitate reprezintă scara urcării la Dumnezeu.

(traducere din limba italiană de fr. Carol-Daniel Sabău)

***

Material apărut pe www.sanfrancescopatronoditalia.it

Distribuie cu: