Distribuie cu:

Biografia pr. Petru Ciocan, OFMConv.
(6 iunie 1929 – 17 decembrie 2005)

Pr. Petru Ciocan s-a născut în ziua de 6 iunie 1929, din părinţii Gheorghe şi Niţa Ciocan, la Luizi-Călugăra, judeţul Bacău.

După absolvirea şcolii primare în satul natal (6 clase), în 1942 a intrat în Gimnaziul Franciscan din Hălăuceşti (Iaşi), unde a absolvit şi liceul, susţinând examenele la Liceul „Ferdinand I”, astăzi „Bacovia”, din Bacău.

Între anii 1947 şi 1948, perioadă în care persecuţiile regimului comunist împotriva Bisericii catolice se făceau din ce în ce mai simţite, pr. Petru începe la Hălăuceşti studiile de filozofie şi de teologie. În anul 1948, împreună cu alţi 17 seminarişti, merge la Săbăoani (Neamţ) pentru a începe noviciatul. Însă, la începutul lunii august a aceluiaşi an, regimul comunist închide toate seminariile, mănăstirile şi ordinele călugăreşti catolice din toată ţara. Astfel, pr. Petru este nevoit să se întoarcă acasă.

Întrucât, după cum declară pr. Petru în autobiografia sa, „transformările şi evenimentele politice, după instalarea comunismului, erau imprevizibile şi ciudate” şi în contextul în care „nu mai apărea nici o speranţă, cel puţin în acele momente, de deschiderea a vreunui seminar”, în anul 1949 decide să se angajeze în învăţământ, primind postul de învăţător suplinitor în satul Lărguţa, comuna Valea Seacă (Bacău), loc în care va rămâne doar un an. În 1950 s-a angajat ca salahor la Fabrica „Proletarul” din Bacău.

Între 1950 şi 1952 satisface serviciul militar la Brad, Cluj, Timişoara şi Becicherecul Mic.

În 1953 lucrează ca ajutor contabil la Cooperativa din Luizi-Călugăra.

În sfârşit, în 1953, pr. Petru îşi continuă studiile de filozofie şi teologie la Alba-Iulia, unicul seminar catolic din ţară în acea perioadă.

În 1957, la 16 februarie, împreună cu alţi opt seminarişti, este trimis la Adjudeni (Neamţ) cu speranţa ca aici să încheie ultimul curs de teologie, sub îngrijirea pr. Anton Tălmăcel, paroh de Adjudeni. După numai o lună (20 martie 1957) pr. Tălmăcel trece la cele veşnice, iar cei nouă seminarişti vor fi trimişi în diferite parohii. Pr. Petru merge mai întâi la Buruieneşti, iar apoi, din septembrie, la Adjudeni, pentru ca, din luna noiembrie 1957, din cauza situaţiei politice, să fie trimis din nou acasă.

În 1958 situaţia pare să se amelioreze, iar pr. Petru merge în Parohia Mărgineni (Bacău), unde, protejat fiind în faţa autorităţilor de noua sa misiune de dascăl (cantor) al filialei Pădureni, îşi continuă formarea spirituală sub îndrumarea pr. Alexandru Ghiuzan.

În luna septembrie a aceluiaşi an, părintele este anunţat, printr-o telegramă, că a fost admis la hirotonire. Astfel, în urma demersurilor necesare, în 1958, prin episcopul Marton Aron, la Alba-Iulia, pr. Petru este hirotonit, după cum urmează: pe 1 octombrie, subdiacon; pe 3 octombrie, diacon; iar pe 5 octombrie, preot.

După hirotonire va activa ca vicar parohial la Mărgineni (5 octombrie – 19 decembrie 1958); Valea Seacă, jud. Bacău (19 decembrie 1958 – 1 mai 1959); Văleni, jud. Bacău (1 mai 1959 – 1 ianuarie 1960); Arini, com. Găiciana, jud. Bacău (1 ianuarie – 1 aprilie 1960 – ca vicarius expositus); din nou vicar parohial la Văleni (1 aprilie – 1 decembrie 1960); Huşi (1 decembrie 1960 – 1 februarie 1964); Târgu Trotuş, jud. Bacău (1 februarie 1964 – 1 martie 1970).

La 1 martie 1970 este numit paroh de Buruieneşti (Neamţ), calitate în care, timp de peste 30 de ani, mai precis până la 1 septembrie 2000, slujeşte comunitatea pe care Dumnezeu i-a dăruit-o şi pe care o va călăuzi, cu toate puterile sale. La 1 septembrie 2000, după o activitate înfloritoare, dar, în acelaşi timp, tot mai împovărătoare, va fi înlocuit din funcţia de paroh. Rămâne în aceeaşi localitate şi, prin prezenţa şi experienţa sa, va fi un exemplu grăitor pentru preoţii mai tineri.

Activitatea pr. Petru Ciocan a fost caracterizată, până în ultimele clipe ale vieţii sale, de deviza: „Să triumfe dragostea lui Dumnezeu”. Însoţit de această dragoste divină, pr. Petru Ciocan, în seara zilei de 17 decembrie 2005, la ora 10.45, a păşit peste pragul vieţii pământeşti şi a intrat în viaţa cea veşnică.

Pr. Petru Ciocan rămâne în inimile noastre ca un confrate plin de dragoste şi respect faţă de aproapele, un frate franciscan caracterizat de simplitate şi umilinţă, un păstor de suflete care nu a rezervat nimic pentru sine, dar s-a dăruit pe deplin slujirii credincioşilor şi Bisericii lui Cristos. Cât despre preoţia sa, în testamentul său, printre altele, a scris: „Frumoasă e preoţia şi nu regret de anii trăiţi în slujba Domnului”. Iar preoţia pr. Petru a fost una rodnică, lucru ce se poate observa din însemnările sale: 23.213 Sfinte Liturghii, 944.713 spovezi, 6.684 de bolnavi vizitaţi, 3.628 de predici şi 3.618 botezuri.

Distribuie cu: