Bonaventura de Bagnoregio, episcop și învățător al Bisericii.

Distribuie cu:

Bonaventura este una dintre figurile cele mai reprezentative ale franciscanismului de la începuturi. Născut la Bagnoregio (Viterbo) în anul 1218, după ce a studiat științele umaniste la Paris, intră în Ordinul franciscan convins fiind de cugetările lui Alexandru de Hales (1243). În capitala franceză studiază teologia, unde obține în anul 1253 catedra, pe care o lasă trei ani mai târziu, fiind ales de către frați, la numai 36 de ani, Ministru general al Ordinului, divizat atunci între cei care vedeau în cultură un mijloc propice pentru apostolat și cei care o considerau doar prilej de vanitate și risipire.

Bonaventura, frate erudit, dar și exemplar, reușește să vindece disensiunile existente, trasând prin noile Constituțiuni, aprobate în anul 1260 de către Capitulul general din Narbonne, viitorul drum al Ordinului. Ulterior, nemaiavând alte sarcini, se reîntoarce la Paris, unde reia studiile, contribuind, printr-o serie de opere exemplare, cum ar fi Itinerarium mentis in Deum, la dezbaterile teologice și culturale ale timpului. A scris, de asemenea, o biografie a sfântului Francisc, din care se va inspira mai târziu Giotto în picturile sale din Bazilica din Assisi pentru a reprezenta viața Sărăcuțului.

Numit cardinal și episcop de Albano, Bonaventura moare la 15 iulie 1274, în timp ce lua parte la lucrările  Conciliului din Lyon.

(traducere din limba italiană de fr. Carol-Daniel Sabău)

***

Material apărut pe www.bibbiafrancescana.org

Distribuie cu: