Biografia pr. Johann Proschinger (n. 1925 – † 2013)
Distribuie cu:
Fr. Johann Proschinger, al doilea de la stânga
Pr. Johann Proschinger s-a născut la data de 2 ianuarie 1925, în localitatea Fălticeni, jud. Suceava, din părinţii Franz-Iulius şi Maria Proschinger. Mama sa dorea foarte mult să primească o educaţie germană şi, deoarece la Fălticeni nu exista această posibilitate, l-a trimis la sora sa, la Rădăuţi, unde va merge la o grădiniţă germană şi, între 1931-1935, va urma cursurile primare ale Şcolii „Sf. Treime”. Tot aici, din 1935 şi până în 1937, va urma şi cursurile Gimnaziului German.
În 1937 intră la Seminarul Franciscan din Hălăuceşti, unde îşi completează studiile liceale. Din 1943 şi până în 1944 îşi îndeplineşte serviciul militar la Bacău, pentru ca, mai apoi, tot acolo, să frecventeze şi Şcoala de ofiţeri în rezervă. Vremurile, însă, nu erau tocmai prielnice căci, abia terminat războiul, în România s-a instalat regimul comunist. Sfinţia sa povestea că, la 26 ianuarie 1945, fiind încă la Şcoala de ofiţeri, a fost arestat pentru simplul motiv că era etnie germană şi, de aceea, a fost dus dincolo de munţii Urali, la Uzalei şi Celeabisnk (Siberia).
După circa doi ani de suferinţe, fuge din lagăr şi, timp de aproape două luni, străbate mii de kilometri, până ajunge la Rădăuţi. Aici, graţie intervenţiei unui sacristan, este găzduit o vreme de parohul locului, pr. Anton Trifaş. Probabil în acest interval petrecut la Rădăuţi i-a încolţit în inimă sămânţa vocaţiei căci, aşa cum avea să mărturisească mai târziu, după acest răgaz a decis să plece la Seminar.
În 1946 intră la noviciat, în conventul din Săbăoani, unde va face profesiunea simplă în 1947. În 1948 începe studiile filosofico-teologice la Seminarul Franciscan din Luizi-Călugăra însă, deoarece guvernul comunist – prin decretul-lege nr. 176, din 3 august 1948 – a închis toate şcolile confesionale (desfiinţând şi ordinele călugăreşti), este trimis acasă. Neştiind unde să meargă, se întoarce, împreună cu fr. Iosif Sabău, la Rădăuţi. Pentru a-şi câştiga existenţa se angajează ca normator pe şantierul podului rutier peste râul Suceava de la Dorneşti, iar mai apoi lucrează la Topitoria de in din aceeaşi localitate. În tot acest timp îşi continuă studiile în clandestinitate.
În 1951 reia studiile la Seminarul din Alba Iulia. Îi mai lipsea doar un an de teologie. Aici, la 3 iulie 1952, va face profesiunea solemnă, iar la 26 octombrie 1952 primeşte sacramentul preoţiei. A fost hirotonit de PS Alexandru Cisar care, deşi avea domiciliul forţat la Orăştie, a primit învoire de la securişti să vina la Alba Iulia pentru a hirotoni şapte tineri din Moldova.
Părintele Johann a activat ca vicar la Oţeleni (1952-1955), Galaţi (1955-1956), Siret (1956-1956), Huşi (1956-1957) şi Hălăuceşti 1957-1960). Apoi a fost paroh de Cotnari (1960-1967), Suceava (1967-1990), Hălăuceşti (1990-1991) şi Galaţi (1991-2000). În 1987, de asemenea, a fost ales asistent provincial al Provinciei „Sf. Iosif” din România, iar în septembrie 1990, în cadrul primului Capitol provincial ordinar de după căderea comunismului, a fost numit secretar şi asistent al aceleiaşi Provincii, slujiri pe care le va onora până în 1993.
La 1 septembrie 2000, ca urmare a hotărârii Consiliului provincial, pr. Johann primeşte obedienţă pentru conventul „Sf. Francisc de Assisi” din Roman, însă datorită problemelor de sănătate, cât şi dorinţei sfinţiei sale de a fi de folos etniei germane din Bucovina, nu a dat curs acestei decizii.
De asemenea, întrucât guvernul Provinciei îi cere de mai multe ori să se întoarcă la viaţa fraternă – în baza Regulii scrisă de Sf. Francisc – în luna iulie 2002 fr. Johann îi scrie Ministrului general cerând exclaustra (îndepărtarea din Ordin) pentru o perioadă de 3 ani. Motivaţia adusă era aceea că nu se mai putea obişnui cu viaţa de comunitate şi că voia să fie aproape de etnia germană din Bucovina. În scrisoarea de răspuns secretarul general din acea perioadă, părintele Carlo Vecchiato, îi înţelege dificultatea şi îl sfătuieşte să ceară „absenţă din casa religioasă pentru un an, pentru motive pastorale”, cu posibilitate de a o reînnoi această cerere de la un an la altul, o derogare care îi permitea să slujească în Bucovina fără a abandona vocaţia sa franciscană.
După ce a plecat de la Galaţi, aşadar, părintele Johann a preferat parohia romano-catolică din Suceava, loc în care de fapt, la data de 16 septembrie 2012, a sărbătorit în mod solemn 60 de ani de preoţie. Evenimentul a fost marcat printr-o liturghie solemnă, la care a participat Ministrul provincial, fr. Emilian Cătălin, precum şi numeroşi reprezentanţi ai comunităţilor poloneze şi germane. Părintele Iosif Păuleţ, paroh al bisericii „Sf. Ioan Nepomuk” şi decan de Bucovina, astfel îl caracteriza pe fratele Johann: „Din câte l-am cunoscut eu în cei 2 ani de când sunt paroh de Suceava, pot afirma că este un preot cucernic, evlavios, punctual, un om care-şi ţine cuvântul dat, cu o doză remarcabilă de optimism, foarte bun duhovnic, totdeauna dispus să ajute, să încurajeze, să mângâie pe cei deprimaţi sau loviţi de încercări. În plus, viaţa lui se remarcă printr-o grijă deosebită faţă de cei bătrâni şi bolnavi pe care-i vizitează şi acum la domiciliu, le administrează Sfintele Taine şi-i susţine din punct de vedere moral. Sunt convins că întreaga comunitate parohială îi va păstra o vie amintire şi se va ruga pentru el, chiar după ce Domnul îl va chema la Sine”.
În ultimul timp, din cauza vârstei înaintate, sănătatea părintelui s-a şubrezit până-ntr-acolo că, din martie a.c., a căzut la pat, necesitând îngrijiri din parte rudelor. La data de 28 mai a.c., în jurul orei 9.00, Pr. Johann Proschinger OFMConv a trecut la Domnul.
În vârstă de 88 de ani, aşadar, părintele Hans a lăsat casa pământească pentru a fi primit în Casa Tatălui ceresc.
Dumnezeu să-l odihnească !
Fr. Adrian Măgdici OFMConv,
Secretar provincial
