Ieslea de Crăciun de la Roman

Distribuie cu:

Ieslea de Crăciun vrea să redea simbolic o îngemănare a Betleemului naşterii copilului Isus cu satul românesc şi să ilustreze bucuria românilor de a veni la ieslea Sa, cu sărbătoare-n inimi şi în port, cu dor de închinare şi de rugă. Da, căci românii sunt printre neamurile de frunte care au primit lumina Betleemului şi a Învierii, lumina vieţii noi întru Cristos.

Ce să-i cerem, fraţi români, Pruncului din Betleem?! – Ocrotire, sfinţire, zel sfânt şi drept… şi mântuire… credinţă vie, iubire, unitate… şi pace în frăţietate.

Se apropie de Isus, culcat în iesle, românca soţie şi mamă, românul soţ şi tată şi copiii lor, rod al dragostei rodnice, iar Isus îi primeşte, El, fratele nostru, odihnind în ştergar românesc – ştergarul slujirii şi credincioşiei, maramă a mângâierii şi giulgiu sacru al credinţei, valorilor şi datinilor strămoşeşti. Iosif şi Maria veghează pruncul şi, deopotrivă, pe românii pe care-i primesc la leagănul Fiului lui Dumnezeu găzduit în gospodăria românească – micul univers al românului cu suflet contemplativ pastoral.

Cum va să fie, atunci, închinarea noastră, fraţi români?! – Ea împrumută frăgezimea pământului nostru reavăn, foşnetul ierbii, îngânarea păsărilor, zburdălnicia mieilor, cuminţenia şi sfiala dobitoacelor, cântecul greierilor risipiţi pe mirişti, volbura fumului din cădelniţa pirostriilor, glasul scârţâind al cumpenei fântânei şi dangătul clopotului îngeresc de seară… Toate vorbesc… şoptind o taină: creatul Creatorului, iar omul Fiului Omului ce-a prins glas românesc…

Gloria in excelsis Deo şi pe pământ pace oamenilor pe care El îi iubeşte!
Veniţi, fraţi români iubiţi de Tatăl meu, ne şopteşte Pruncuşorul:
«Primiţi pacea mea şi trăiţi ca fraţi!»  

Distribuie cu: