Distribuie cu:

Ce poate fi mai frumos decât să începem timpul de har al Postului Mare cu o zi de retragere, de reculegere şi de rugăciune asemenea lui Isus care a petrecut 40 de zile în deşert, în comuniune cu Tatăl său.

De la începutul reculegerii, părintele Cristian ne-a reamintit cuvintele Sfântului Părinte papa Francisc: „Convertirea este cu atât mai necesară pentru creştin, cu cât ea cuprinde întreaga creaţie, a cărei culme este omul”. Pr. Cristian a rezumat acest drum de convertire spunând că „el constă în eliberarea de egoism şi în mutarea privirii de la noi înşine la Cristos şi prin el către aproapele, fără să uităm că acest demers este un dar inestimabil al milostivirii lui Dumnezeu”.

În această zi de reculegere, cartea lui Iona ne-a fost un ghid preţios pentru a putea înţelege şi mai bine cum ne însoţeşte Dumnezeu pe drumul convertirii noastre personale. Iona, a spus părintele, este exemplul clasic al rezistenţei omului în faţa milostivirii lui Dumnezeu. Această carte ne atrage atenţia asupra tentaţiei exclusivismului în comunităţile noastre parohiale şi înainte de toate în relaţia noastră cu Dumnezeu. Ca Iona, putem avea şi noi tendinţa de a-l privi pe aproapele nostru cu suspiciune, considerându-l mai păcătos decât noi, nevrednic chiar de milostivirea lui Dumnezeu. Prin acest pasaj biblic, Dumnezeu ne atrage atenţia asupra pericolului şi pretenţiei de a ne crede drepţi şi a impune altora propria dreptate.

De fapt, profetul Iona trecea printr-o criză identitară, religioasă şi chiar intelectuală. Nu mai înţelege sensul existenţei sale, rostul său de profet, şi la un moment dat, chiar îşi doreşte moartea. De fapt, Iona a fost tulburat de milostivirea lui Dumnezeu faţă de niniviteni, popor care nu făcea parte din „poporul ales” şi totuşi de care Domnul se interesa. Felul de a vorbi a lui Iona, reflectă ceea ce crede el despre Dumnezeu. Parcurgând oraşul Ninive, Iona spune: „Încă 40 de zile şi Ninive va fi distrus”. El aştepta distrugerea oraşului Ninive şi, de fapt, asistă la milostivirea lui Dumnezeu. Profetul Iona nu înţelege de ce Dumnezeu se ocupă de acest popor. Observăm cu uimire că lui Iona îi pare rău de succesul misiunii sale. Însuşi regele a primit mesajul lui Dumnezeu şi a chemat tot poporul la pocăinţă. Ninivitenii, întorcându-se de la calea lor cea rea, Dumnezeu a renunţat să-i distrugă. Iona este orbit de preocuparea pentru imaginea proprie, de succesul propriu, de confirmarea cuvintelor proprii şi nu se poate bucura de convertirea celorlalţi şi de salvarea oraşului.

Prin atitudinea lui, profetul Iona ne dă o lecţie importantă. Chiar dacă el nu înţelege modul de a fi şi de a acţiona a lui Dumnezeu şi uneori i se opune cu înverşunare, măcar e dispus să vorbească, să se confrunte cu Dumnezeu. Poate chiar aici este momentul convertirii pentru el. Putem învăţa de la Iona să nu tratăm lucrurile cu dezinteres, cu mediocritate, să lăsăm să treacă de la sine sau să ne închidem în noi înşine. Dumnezeu nu vrea să trăim cu propriile iluzii, ci ne trezeşte la realitate.

După prezentarea acestui text biblic, fiecare a avut un timp personal de meditaţie şi de aprofundare a textului urmat apoi de o altă întâlnire cu Dumnezeu printr-o celebrare penitenţială în cadrul căreia a fost expus sfântul sacrament pentru un moment de adoraţie personală, timp în care cine a dorit a avut ocazia să se împace cu Domnul prin sacramentul Spovezii.

Programul zilei a continuat cu celebrarea sfintei Liturghii unde, la cuvântul de învăţătură, pr. Gustavo-Ismail Lissa din Congregaţia „Slujitorii Săraci ai Divinei Providenţe – Don Calabria”, din comunitatea de la Răcăciuni, ne-a reamintit un aspect esenţial al convertirii: ea nu este o decizie a noastră de a schimba ceva în noi, ea este iniţiativa lui Dumnezeu, el este cel care ne cheamă la convertire. Convertirea nu este o schimbare a faptelor, a acţiunilor noastre, a modului nostru de a trăi, ci a mentalităţii noastre. Părintele Gustavo ne-a invitat să ne punem câteva întrebări esenţiale: Care sunt priorităţile vieţii mele? Unde merg energiile mele? Cum folosim timpul nostru?

Agapa fraternă a avut loc în casa fraţilor franciscani urmată de un alt moment de rugăciune în care am parcurs împreună cu Isus drumul crucii sale.

La final, sr. Emanuela Bereşoaei, din Congregaţia „Surorile Milostive ale Sfântului Carol Boromeu”, responsabila noastră zonală, a mulţumit tuturor pentru numeroasa participare, iar părintelui Sorin Giurgi, vicar provincial al OFMConv, pentru primirea călduroasă şi generoasă. După câteva comunicări importante fiecare ne-am întors în comunităţile noastre pentru a transmite bucuria mesajului spiritual precum şi bucuria reîntâlnirii între noi. Domnul să ne ajute să trăim în continuare consacrarea cu bucurie.

Distribuie cu: