Reculegere și colind

Distribuie cu:

Relator în această zi a fost pr. Alexandru Olaru de la Fraţii Franciscani Conventuali, care ne-a îndemnat în primul rând la bucurie. Plecând de la adevărata bucurie pe care ne-o propune „Duminica Gaudete” şi nu lumea de azi, care continuă să fie atrasă în acelaşi timp de mai mulţi idoli, în special cel al sinelui. Însetat de independenţă, omul de azi, se eliberează de tot: religie, tradiţie, autoritate… Se prezintă ca stăpân şi domn al propriului destin, nu-şi mai dă seama nici de cine îi stă alături, nici de cine îl transcende. Referitor la această temă, părintele ne-a amintit şi de îndemnul papei Francisc care a îndemnat persoanele consacrate de mai multe ori la bucurie: „Aş vrea să vă spun un cuvânt, iar acest cuvânt este bucuria. În lume există deseori un deficit al bucuriei. Aceasta este frumuseţea consacrării: bucuria… nu există sfinţenie în tristeţe”.

În al doilea rând, am fost invitaţi la tăcere şi de a ne interioriza cât mai mult pentru a putea contempla cât mai bine iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu asupra noastră. Doar în tăcere Dumnezeu vrea să răspundă celui care îl caută continuu. În tăcerea singurătăţii Dumnezeu se revelează inimii: gol, vulnerabil, înfăşat, în iesle, lipsit de apărare, gingaş, venit într-o sărăcie absolută ca să vestească doar iubirea Tatălui. Omenirea pierde din ce în ce mai mult capacitatea de a surprinde prezenţa lui Dumnezeu în lume, pentru că nu mai sunt locuri şi spaţii profunde în interiorul nostru. Am uitat tăcerea! Am uitat că realizările măreţe au loc în tăcere: viaţa, smerenia, iertarea, iubirea, credinţa, arta. Toate sunt rodul tăcerii, acea tăcere în care însuşi Dumnezeu se naşte în noi. Din stupoarea pentru Întruparea Fiului lui Dumnezeu se naşte capacitatea de a da semnificaţie faptelor celor mai mici. În acea noapte de vis peste pământ domnea liniştea în care doar cei smeriţi pot auzi îngerii cântând: „Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte!” (Lc 2,14).

Spre finalul meditaţiei părintele ne-a îndemnat la a înainta cu curaj în viaţa noastră consacrată din zilele noastre de astăzi, cu cuvintele pe care Dumnezeu le-a spus servitorilor săi atât din Vechiul Testament, cât şi din Noul Testament: „Nu te teme, eu voi fi cu tine!” Ne amintim atât de Moise care, chemat la o misiune dificilă, încearcă să o refuze, dar şi de sfântul Paul care a primit de mai multe ori asigurarea aceasta pe când era în închisoare la Corint. Nu în ultimul rând, sfântul Ioan Paul al II-lea s-a adresat de nenumărate ori tinerilor, dar şi persoanelor consacrate şi tuturor creştinilor, cu aceste cuvinte: „Nu vă fie teamă! Deschideţi larg porţile lui Cristos!”

După meditaţie a urmat un timp mai îndelungat de reflecţie personală, dar şi de spovadă. La sfânta Liturghie, pr. Alexandru, făcând referinţă la genealogia neamului lui Isus, fiul lui David, a scos în evidenţă şi istoria omenirii făcută din sfinţenie şi din păcat. „Dumnezeu merge alături de poporul său, a voit să facă istoria alături de noi”, cum spune şi papa Francisc. Aceasta este şi urarea noastră de Crăciun, ca noi să-l lăsăm pe Domnul să ne scrie istoria vieţii noastre, iar el să ne fie autorul. În după-amiaza zilei de reculegere a urmat ora de adoraţie unde fiecare a putut vorbi personal cu Isus din preasfântul sacrament. Acest moment a fost condus de pr. Augustin Folner, OC, responsabil cu Oficiul pentru Viaţa Consacrată în Dieceza de Iaşi, şi animat de surorile prezente. Această zi binecuvântată s-a încheiat cu o împărtăşire bogată în grup.

Tot în aceste zile, un grup de persoane consacrate din zona Bacău, din diferite congregaţii (Slujitoarele lui Cristos Marele Preot, Surorile Milostive ale Sfântului Carol Borromeu, Surorile Benedictine Reparatoare ale Sfintei Feţe a lui Isus Cristos, Maestre Pie Venerini şi Surorile Oblate Asumpţioniste împreună cu novicii franciscani de la Prăjeşti), cu multă bucurie pe chip şi-n suflet, în ziua de 14 decembrie 2018, au colindat în scop umanitar câteva parohii şi case religioase din Bacău şi împrejurimi. Scopul nostru caritabil a fost acela de a veni in ajutorul familiilor nevoiaşe şi de a deveni motiv de speranţă pentru cei întristaţi în prag de Sărbători, aducându-le o scânteie de bucurie în suflet împreună cu venirea pruncului Isus.

„E mai mare bucurie în a dărui decât în a primi”. 
Bucuria Crăciunului s-a aşezat atât pe chipurile celor colindaţi, cât şi pe cele ale colindătorilor.

Tuturor un Crăciun binecuvântat!

Persoanele consacrate din zona Bacău

Album Foto:

Distribuie cu: