Când vorbim despre fidelitate, părerile sunt împărţite. Sunt unii care îţi explică vehement: „Domnule, n-ai voie să greşeşti!”; „Ai promis, te ţii de cuvânt”; „Nu există scuze”. Devotamentul este prezentat drept voluntarism, o chestiune de ambiţie, mereu pe baricade, mort-copt, nu te clinteşti. La polul opus se află lacşii: „Ce mă, eşti om şi tu…”; „Dă-ţi voie să te bucuri”; „Nu fi la fel, încearcă şi altceva”; „Ce, dacă ai promis… nu vezi că eşti singurul care mai ţii la astea?”. Dincolo de pitoresc, peisajele devin reale (chiar fatale!).