Loading...

Roman: Academia Petru Tocănel

Joi, 16 noiembrie 2017, a avut loc o nouă sesiune a Academiei „Petru  Tocănel”, „Meriţi să fii fericit!”. Tema acestei luni a fost „Fericiți cei care nu neagă crezul lor în fața fricii”.

Academia Petru Tocănel la Roman

Distribuie cu:

Sesiunea moderată de către prof. univ. dr. pr. Maximilian Pal, care, împreună cu invitații pr. dr. Cristian Blăjut și pr. Eugen Blăjuț, a avut în centru cea de-a opta fericire: „Fericiți cei persecutați pentru dreptate, căci a lor este Împărăția Cerurilor” (Mt 5,10).

În introducere, Părintele Maximilian spunea că istoria creştinismului a fost caracterizată de lungi perioade de persecuţie şi suferinţe la care au fost supuşi credincioşii. Ei nu au ezitat să-l mărturisească pe Isus. Astfel a apărut termenul de „martir”, provenit de grecescul „martys”, „martor” şi desemnează o persoană care acceptă să sufere tortura, umilinţele şi chiar moartea pentru credinţa sa în Isus Mântuitorul. Martirul este un „martor” al lui Cristos în lume, un om care îl mărturiseşte sau îl propovăduieşte pe Isus, deşi este conștient de faptul că astfel îşi pune viaţa în pericol.

Prima conferință, ținută de către părintele Eugen Blăjut, ne-a ajutat să înțelegem cât mai bine acestă fericire a martiriului. Persecuția a existat de la începuturile Bisericii, există și astăzi și cu siguranță nu va înceta. Acest fapt provine din ura pe care lumea o are față de Isus Cristos. Persecuția nu este un bine în sine, dar devine semn profetic, dacă este trăită împreună cu Cristos. Prin latura noastă umană, datorită ADN-ului, avem mereu instinctul de a fugi de suferință, de tot ceea ce ne-ar pune viața în pericol. Totuși, de-a lungul istoriei, au fost multe persoane care au reușit să răstoarne acestă idee, prin faptul că au depășit frica, spaima de moarte, datorită harului lui Dumnezeu. Pedro Muñoz Seca care le spunea agresorilor „ați fost atât de bravi, încât ati reuțit să îmi luați până și teama”, blândețea și bunătatea în fața fundamentalismului islamic a călugărilor de la Thibirine, încrederea și speranța în Dumnezeu de a o salva de la moarte a Asiei Bibi și exemplul lui Sharon Masih (+2017) de a plăti cu viața doar pentru că ești creștin, sunt mărturii care „vorbesc” și astăzi.

În cea de-a doua parte, părintele Cristian Blăjuţ, ne-a prezentat un minunat om al credinţei, un mărturisitor fidel al lui Cristos prin excelenţă, un sfânt prin viața sa şi anume pr. Anton Demeter, cunoscut de credincioşi drept părintele „fără picioare”. Acest frate franciscan este un exemplu de ascultare și de dăruire întru totul lui Dumnezeu. Viața sa a fost marcată de multe încercări și suferințe în închisorile comuniste, datorate dragostei nemărginite pe care o avea față de Isus. În urma numeroaselor suferințe îndurate, dar în special a unei lovituri aplicate la coloana vertebrală, i-a provocat către sfârșitul anului 1960, imobilizarea definitivă. După căderea regimilui comunist, cineva l-a întrebat pe părintele Anton: „părinte, nu vreți să vi se facă dreptate?”, la care părintele i-a răspuns: „dreptatea o va face Dumnezeu și nu ne aparține nouă oamenilor.

Cu acest exemplu de credință și cu ajutorul lui Dumnezeu, după cum spunea pr. Cristian Blăjuț, să ne străduim „să zburdăm” în cer împreună cu pr. Anton Demeter.

Album Foto:

Distribuie cu: