A apărut Liturghierul Serafic

La ultima cină, Domnul nostru Isus Cristos a dorit să anticipe, prin darul pâinii și al vinului, oferirea sa totală pentru noi pe lemnul Crucii. Din acel moment, Biserica, luminată de Duhul Sfânt, a păstrat intact misterul acelei Cine. Ascultând de porunca lui Isus – „Faceți aceasta în amintirea mea” (Lc 22,19) – comunitatea creștină, ori de câte ori celebrează Euharistia, „actualizează opera răscumpărării noastre” (cf. Ef 4,13), vestind moartea Mântuitorului, mărturisindu-i învierea și trăind, în așteptare și cu speranță, venirea sa.

16 martie 2020 [ Secretariatul Provinciei ]

Liturghierului Serafic. Ritualul Sfintei Liturghii, Lecționar și Rugăciuni pentru sărbătorile franciscane

Distribuie cu:

Ca urmare, cartea Liturghierului nu este doar un instrument necesar al celebrării euharistice, ci este și o mărturie a ascultării Bisericii față de voința Mirelui ei, Cristos, de a perpetua „misterul credinței” și a menține, astfel, mărturia primilor creștini care, potrivit Faptelor Apostolilor, „erau stăruitori în învăţătura apostolilor şi în comuniunea [fraternă], la frângerea pâinii şi la rugăciune” (Fap 2,42).

Biserica a mai rânduit ca fiecare ordin, congregație sau institut religios să poată avea un Calendar propriu cu sfinții și fericiții respectivei familii religioase, precum și rugăciuni specifice pentru comemorările liturgice ale acestora. Astfel, cele trei ordine religioase franciscane, respectiv: Frații Minori, Frații Minori Conventuali și Frații Minori Capucini au redactat și publicat, cu aprobarea Congregației pentru Cultul Divin, nr. prot. 855/1973, în limba italiană „Messale Serafico”, conținând Sfânta Liturghie, Lecționarul și rugăciunile proprii pentru comemorările, sărbătorile și solemnitățile dedicate sfinților franciscani.

După anii 1990, Provincia „Sf. Iosif” a Fraților Minori Conventuali din România, a tradus ad experimentum și folosit doar în convente liturghierul sus-menționat, doar că, odată cu trecerea anilor, s-a simțit nevoia actualizării și îmbunătățirii acestuia. Astfel, Ministrul provincial cu consensul Definitoriului său, a acordat Secretariatului Provinciei sarcina de a se ocupa de redactarea unui nou Liturghier Serafic, ad experimentum și pentru uzul intern al conventelor franciscane, care să cuprindă:

1. traducerea ediției italiene din 1974 a Liturghierului Serafic („Messale Serafico”);

2. actualizarea listei sfinților și fericiților franciscani canonizați sau beatificați după anul 1974, potrivit ediției Calendarului liturgic al Fraților Minori Conventuali – Federația Intermediteraneană a Miniștrilor provinciali (FIMP), Padova, 2019, compilat după „Calendarul Familiilor Franciscane”, aprobat de Congregația pentru Cultul Divin în data de 12 decembrie 2001;

3. trei Sfinte Liturghii votive, respectiv: în cinstea Duhului Sfânt, în cinstea sfântului Iosif, Soțul Preacuratei Fecioare Maria, protectorul Ordinului și patronul Provinciei, în cinstea Sfintei Fecioare Maria, patroana Ordinului Franciscan.

De asemenea, din considerente practice, a mai fost integrat și ritualul Sfintei Liturghii din Liturghierului Roman, Ediția tipică a treia, traducerea în limba română aprobată de Conferința Episcopală Română în 2009 (Editura Sapientia, 2009), precum și lecturile din Lecționarul Roman, vol. V: Sfinții, Iași, 2013.

Pentru toate acestea s-a cerut și s-a obținut, în conformitate cu can. 826 din Codul de Drept Canonic, aprobarea și binecuvântarea PS Iosif Păuleț, Episcop de Iași (nr. prot. 2963/09.10.2019).

După o muncă intensă și lăudabilă a câtorva frați care s-au ocupat de redactare, corectare, grafică, tipărire, în luna noiembrie a anului trecut, proiectul realizării Liturghierului Serafic. Ritualul Sfintei Liturghii, Lecționar și Rugăciuni pentru sărbătorile franciscane a fost finalizat, iar în luna martie a văzut lumina tiparului.

Nutrim speranța că această carte liturgică, atât de bogată în conținut biblic, liturgic, spiritual, eclezial și franciscan, va putea constitui pentru comunitățile franciscane și pentru fiecare frate în parte un adevărat izvor de binecuvântare și de „participare prin pregustare, la liturgia cerească, ce se celebrează în cetatea sfântă a Ierusalimului, spre care ne îndreptăm ca niște călători, unde Cristos șade de-a dreapta lui Dumnezeu ca slujitor al sanctuarului și al adevăratului chivot; împreună cu întreaga oștire cerească îi cântăm Domnului imnul de slavă; amintindu-i cu venerație pe sfinți, nădăjduim să avem parte împreună cu ei și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul nostru Isus Cristos, până când se va arăta el însuși, viața noastră, și atunci ne vom arăta împreună cu el în glorie” (Sacrosanctum concilium, 8).