Veronica Antal, tânără fără teamă

Cateheza „Veronica Antal, tânără fără teamă” a fost prezentată la Ziua Tineretului din Dieceza de Iași, organizată la Săbăoani în data de 5 mai 2018, de către părintele Marius-Petru Bîlha, OFMConv.

6 mai 2018 [ Fr. Marius-Petru Bîlha ]

Veronica Antal prezentată la Ziua Tineretului

Distribuie cu:

Iubiți tineri, mă bucur să fiu astăzi printre voi și să mă molipsesc de tinerețe și entuziasm. Sunt onorat ca să fiu voce a Veronicăi Antal și să vă spun tuturor: Nu vă fie teamă de tinerețea voastră; trăiți-o la maxim, cu intensitate, sub privirile iubitoare ale lui Isus și ale Mariei.

Cine a fost și este Veronica Antal?

O tânără a timpului său. S-a născut la Nisiporești pe 7 decembrie 1935 și a murit pe 24 august 1958. A trăit 23 de ani. Veronica a rămas tânără, continuă să fie tânără cu voi și pentru voi; ea vă însoțește pe străzile tinereții voastre, vă încurajează în trăirile și alegerile noastre, vă este un exemplu strălucit.

Grăitoare este dorința ei de sfințenie. Veronica a trăit într-adevăr ca o sfântă, dar fără să facă nimic deosebit, nimic ieșit din comun. Doar că și-a trăit cu bucurie, seriozitate și curaj credința. Iubea să sta cu Domnul, să meargă la liturghie (aproape zilnic se trezea dimineața la 4.30 și mergea pe jos la liturghia de la ora 6.00 de la Hălăucești), îi plăcea să se roage rozariul și alte rugăciuni; a învățat toate acestea și a prins gustul lor de la mama ei și în mod deosebi de la bunica ei. Vizita și ajuta deseori persoanele bolnave și bătrânii, îi plăcea să se joace cu copii și să-i învețe rugăciuni, fiind un fel de animatoare. Avea prietene cu care întreținea conversații frumoase și profunde despre cele spirituale.

Era o fată frumoasă și la suflet și la trup; se îmbrăca simplu și modest. Era surâzătoare și foarte decisă, curajoasă; curioasă din fire, inteligentă. Era vânjoasă, făcută bine; îi plăcea munca și cu dăruire își ajuta părinții la treburile din gospodărie sau la munca câmpului. Vorbea frumos cu toți și nu permitea nimănui să vorbească urât. Cei din sat o numeau „sfânta”, câteodată luând-o și peste picior.

Da. Era o tânără sfântă. De o sfințenie normală, a lucrurilor mici și simple trăite cu pasiune și dăruire, în cotidianitatea vieții. Ea ne spune nouă tuturor, tineri adunați aici, că sfințenia este pentru toți. Toți putem fi sfinți, având curajul de a ne trăi credința, relația cu Isus, în viața de zi cu zi.

Iată așadar o primă încurajare a Veronicăi pentru voi: Nu vă fie frică de sfințenie, să fiți sfinți! Toți puteți fi sfinți!

Dar cum a murit Veronica?

În ziua de 24 august 1958 se administra mirul la Hălăucești, eveniment la care a ținut să participe și ea, cu un grup de prietene. Era vară și deci foarte cald. Nu s-a mai întors acasă cu celelalte prietene, imediat după liturghie, dar a așteptat să se mai răcorească, între timp ajutând surorile franciscane la diferite treburi, ca după sărbătoare. O ia spre casă în jurul orei 18.00, cu rozariul în mâini și rugăciune în inimă și pe buze. Pe la jumătatea drumului, găsindu-se în mijlocul lanurilor de porumb, a fost atacată de un tânăr care a voit s-o pângărească, să o necinstească.

Dar Veronica n-a cedat o clipă; și-a apărat curăția cu dârzenie și putere interioară până la ultima picătură de sânge. A fost ucisă cu 42 lovituri de cuțit. I-a ucis trupul, dar nu i-a pătat frumusețea interioară. Aceasta continuă să strălucească și astăzi.

Când a fost găsită a doua zi dis-de-dimineață strângea în mâna dreapta rozariul, arma ei învingătoare, extrem de valoroasă, iar pe spate avea o cruce din strujeni.

Iată așadar și o a doua încurajare pentru noi: nu vă fie frică de frumusețea interioară, să duceți o viață curată. Chiar dacă unii ne fac să credem că nu mai este la modă, nu vă lăsați păcăliți. Într-o societate în care trupul, mai ales al fetelor, este mercantilizat, vândut, expus, să aveți curajul frumuseții adevărate, care vine din interior, dintr-un suflet curat.

De unde a avut Veronica curajul, puterea de a rezista?

Cu siguranță de la Isus, prietenul ei. Isus a fost alegerea ei. Pe o bucățică de hârtie scrisese: „Îngerilor scrieți în cartea vieții și acest legământ: Eu sunt a lui Isus și Isus este al meu”.

Și iată o ultimă încurajare: nu vă temeți să-l aveți pe Isus ca prieten, luați-l cu voi peste tot, faceți cunoștință tuturor cu El. Să nu vă fie rușine cu Isus! Nu vă ia nimic, nu vă știrbește, nici umbrește tinerețea. El vă dă totul, vă face frumoși în interior și în exterior.

Cu toții căutăm fericirea, sensul și frumusețea vieții. Și în societatea de astăzi avem atâtea propuneri de fericire ieftină și fără eforturi, dar care este doar de moment. Să nu vă fie frică să-l lăsați pe Isus să intre în viața voastră și să vă cucerească inima. Doar la El puteți găsi adevărata fericire care durează.

Pentru El toți sunteți importanți, prețioși. El contează, pariază pe voi, pe tinerețea voastră, pe entuziasmul vostru, pe bucuria voastră, pe elanul vostru. El vă ajută să dați gust și frumusețe vieții, să faceți alegeri îndrăznețe, să vă găsiți rostul în viața, locul în Biserică, vocația și misiunea voastră. Fiecare are o vocație și o misiune anume. Voi, iubiți tineri, aveți un cuvânt de spus în Biserică; să nu vă fie teamă să vă exprimați, să vă implicați, să fiți protagoniști. Biserica are nevoie de voi, dragi tineri, pentru a se întineri, pentru a fi dinamică, vie și creativă!

Dumnezeu are un vis frumos, măreț pentru fiecare dintre voi. Veronica vă încurajează să credeți în acest vis. Să-i cerem mijlocirea ei pentru ca acest vis să devină realitate, viață.

Veronica Antal va fi declarată fericită pe 22 septembrie la Nisiporești. Vă așteptăm pe toți să ne strângem în jurul ei și să-l lăudăm pe Domnul pentru marele dar pe care l-a făcut Bisericii noastre locale în exemplul ei de sfințenie, în curajul credinței și martiriului ei.