Loading...
marţi, 21 noiembrie 2017
OFMConv Romania

Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal

Crin însângerat

 

veronica-antal-1-m

„Îngerilor, scrieți în Cartea vieții: Isus este al meu iar eu sunt al lui Isus”. Printre puținele cuvinte rămase în scris de la această tânără̆ creștină catolică din Moldova se află și cuvintele de mai sus, scrise pe un bilețel, dovadă a dăruirii sale totale față de Isus, Mirele ceresc.

Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal a trăit în feciorie iar la sfârșitul vieții sale, pe lângă cununa fecioriei Dumnezeu i-a hărăzit și cununa martiriului. Această viață și acest martiriu al ei reprezintă o mărturie autentică de credință, o credință vie, dinamică și responsabilă. Sfințenia ei însă nu a fost ceva repentină, întâmplătoare, dar pentru a ajunge la aceasta s-a folosit de toate evenimentele vieții sale, adică a voit să facă întru toate voința lui Dumnezeu.

S-a născut la Nisiporești, comuna Botești, județul Neamț în ziua de 07 decembrie a anului 1935, din părinții Iova și Gheorghe și a fost botezată în biserica parohială din Hălăucești a doua zi, 08 decembrie în sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri. Părinții ei, fiind ocupați cu muncile câmpului, copila a fost crescută mai mult de bunica sa Zarafina care a căutat să inspire Veronicăi dragostea față de Cristos, față de Biserică, conducând-o în primii pași pe calea credinței. În ziua de 24 august 1958, întorcându-se de la Sf. Liturghie din parohia Hălăucești unde fusese administrat și sacramentului Sf. Mir este atacată de un tânăr pe nume Pavel Mocanu care voia să-i păteze viața feciorelnică închinată lui Dumnezeu. După 42 de lovituri de cuțit își dă viața și pleacă pentru totdeauna să-l întâlnească pe Mirele său divin Isus Cristos, întâlnire pe care și-o dorea atât de mult.

În decursul scurtei sale vieți nu a făcut nimic extraordinar, în afară de faptul că și-a trăit vocația ei de creștină la un nivel superior față de cel obișnuit al altor credincioși. Moartea ei sfântă este deci rodul unei vieți sfinte, rodul fidelității sale față de acel Dumnezeu în care inima ei de tânără credea cu fermitate. A frecventat școala primară din localitatea natală cu rezultate bune iar la terminarea acesteia a rămas să-i ajute pe părinții ei la munca câmpului. Spre vârsta de 16-17 ani își va manifesta intenția de a intra în mănăstire pentru a-și consacra viața lui Dumnezeu. Planul ei nu va putea fi pus în aplicare deoarece statul desființase deja aproape toate mănăstirile catolice din România. Îi rămâne numai să își ducă planul la capăt trăind acasă ca o măicuță. Face vot de feciorie și se înscrie în Ordinul al Treilea Franciscan (Terțiar). De acum înainte va trăi totdeauna în prezența lui Dumnezeu. Primea zilnic Sfânta Împărtășanie, iar de la orele de adorație nu lipsea niciodată. Pentru a putea face acest lucru nu ezita să parcurgă în fiecare dimineață, cei opt kilometri până în parohia din Hălăucești. Avea o evlavie deosebită față de Sf. Fecioară Maria pe care o cinstea mai ales prin recitarea continuă și zilnică a Sf. Rozariu. Chiar și în momentul suprem această armă nu a lipsit din mâinile ei. Cei care au ridicat-o din balta de sânge, au putut observa cum strângea în mâinile ei Rozariul.

Slujitoarea lui Dumnezeu Veronica Antal iubea mult copii și bolnavii pe care îi vizita des iar suferințele ei le îndura cu foarte multă răbdare.

Imediat după moartea ei, credincioșii din localitatea natală și din împrejurimi au început să vorbească despre ea ca fiind sfântă, iar în ziua de 24 august în fiecare an în locul martiriului ei se celebrează o sfântă Liturghie unde participă mii de credincioși, și acest lucru fiind încă o dovadă în plus al sfințeniei acestei credincioase din Moldova și din întreaga noastră țară.

Fiind Terțiară Franciscană, Provincia Sf. Iosif din România a Fraților Minori Conventuali se ocupă de acest caz, dorind ca în cel mai scurt timp să ajungă la cinstea altarelor, adică să fie declarată sfântă din partea Bisericii.

Dieceza de Iași, în frunte cu Preasfințitul Episcopul nostru, Petru Gherghel a dat început acestei cauze de canonizare în ziua de marți 25 noiembrie 2003, orele 16:00 cu o Sfântă Liturghie solemnă care s-a celebrat în Parohia Romano-Catolică Nisiporești. În aceiași zi, cei numiți în Comisia acestui tribunal au depus jurământul de credință și au început demersurile pentru a recunoaște sfințenia și martiriul acestei tinere de pe meleagurile Moldovei, după care tot dosarul va fi trimis la Congregația pentru Cauza Sfinților, care se va pronunța asupra acestui caz.

Din Tribunalul constituit pentru această cauză de canonizare fac parte Pr. Damian- Gheorghe Patrașcu – vice-postulator; Pr. Mihai Patrașcu – judecător delegat; Pr. Maximilian Pal – promotor de justiție; Mons. Petru Mareș – teolog; Pr. Claudiu Dumea – teolog; Pr. Emil Dumea – istoric; Pr. Mihai Dămoc – istoric; Pr. Marius Căliman – notar.

În ziua de 11 noiembrie 2006, în mod solemn, Procesul diecezan s-a încheiat la Curia episcopală a Diecezei de Iași. Imediat, actele au fost duse la Congregația pentru Cauzele Sfinților la Roma de către Pr. Pătrașcu Damian, numit curier al acestora, unde în ziua de 16 decembrie acestea au fost preluate și s-a început analizarea lor din partea experților în drept.