Loading...
marţi, 25 aprilie 2017

Sfânta Clara

Date cronologice

 

clara1193

Clara se naşte la Assisi, din familia nobilă Offreduccio. Părinţii săi se numeau Favarone şi Ortolana. A avut două surori: Agneza, sfântă, al cărei nume botez era Caterina, şi Beatrice; amândouă au intrat în noul Ordin întemeiat de sfânta Clara, fiind urmate şi de mama lor, Ortolana.

 

1198

Este o dată importantă ce marchează dobândirea autonomiei oraşului Assisi, dar, în acelaşi timp, reprezintă şi începutul calvarului Clarei şi a familiei sale. Legatul imperial Conrad este chemat de Papa Inocenţiu al III-lea la Narni, cei din Assisi profită de absenţa sa şi cuceresc Rocca, sediul guvernului imperial căruia îi erau supuşi. Acest fapt a dus la declanşarea unui război civil împotriva nobililor: se începe prin distrugerea castelelor şi a zidurilor de apărare ale oraşului, şi se continuă, apoi, prin distrugerea palatelor nobililor din oraş. Astfel, familiile nobililor s-au refugiat la Perugia.

 

1202

Războiul între Perugia şi Assisi.

 

1204

Războiul de la Collestrada, în care Francisc a căzut prizonier.

 

1205-1206

Întoarcerea familiei Offreduccio şi a altor familii nobile de la Perugia la Assisi.

 

1206

Convertirea lui Francisc. Viaţa sa de penitenţă, relaţia sa cu aşa-numiţii „minores”, adică cu cei slabi şi marginalizaţi de societatea de atunci. Acest lucru a atras atenţia şi a contribuit la apariţia unor noi reflexii în sufletul Clarei. În anii ce au urmat, Clara a avut mai multe întâlniri secrete cu Francisc[1], acesta fiindu-i un sfătuitor de încredere şi călăuză spirituală[2]. Toate aceste evenimente, precum şi influxul îndrumărilor primite de la episcopul Guido de Assisi, au dus la apariţia unei profunde schimbări în viaţa tinerei Clara care, împotrivindu-se nunţii plănuite de către părinţi, s-a decis să trăiască viaţa de penitenţă[3].

 

1212

Duminica Floriilor: ziua marii întâlniri[4]. În noaptea de Duminică spre Lunea Sfântă[5], părăseşte casa părintească pentru a începe calea Crucii, alegând să-L urmeze pe Domnul.

Francisc şi fraţii săi au aşteptat-o la Porziuncola. Viaţa de penitenţă a sfintei Clara a început cu tăierea părului[6]. Apoi, într-o dimineaţă a fost dusă în mănăstirea benedictinelor „San Paolo delle Badesse”, la Bastia Umbria[7]. Aici a găsit un bun refugiu, care o fereşte de eventualele intervenţii ale familiei[8].

După câteva săptămâni, sfântul Francisc, împreună cu fratele Filip şi fratele Bernard, au dus-o la mănăstirea „Santo Angelo di Panzo”, pe muntele Subasio, aproape de Spello, unde a rămas puţin timp[9].

 

Între timp, a fugit de acasă şi Agneza, care a mers la „Santo Angelo” pentru a i se alătura sfintei Clara. Unchiul lor, Monaldo, a mers să o aducă acasă pe Agneza, însă în timp ce se întorcea, nemaiavând puterea să o ducă, căci corpul ei devenise foarte greu, a lăsat-o pe cale. Clara a găsit-o şi a dus-o înapoi la mănăstire.

În ciuda reacţiilor dure venite din partea familiei, Clara decide să îmbrăţişeze un nou stil de viaţă, preferând să locuiască la „San Damiano”. Acesta avea să fie ultimul său domiciliu.

Clara renunţă la bunurile sale, vinde partea sa de moştenire şi o parte din moştenire ce-i revenea surorii sale Beatrice, şi oferă totul săracilor[10].

Tot în acest an i se alătură, în vederea trăirii aceluiaşi stil de viaţă, şi Benvenuta de Perugia şi Balbina de Martino.

 

1215

Conciliul Lateran IV, a obligat Clarisele să-şi însuşească Regula sfântului Benedict.

 

1216

Clara, prin intermediul sfântului Francisc, cere Papei Inocenţiu al III-lea ­«Privilegiul Sărăciei».

 

1220

Fr. Filippo Longo, sub influenţa cardinalului Ugolino şi a Capitolului general, celebrat în absenţa sfântului Francisc, care era în Orient, a preluat asistenţa spirituală a tuturor Surorilor Sărace: de la „San Damiano” şi din mănăstirile pe care Ugolino le-a pus sub protecţia Sfântului Scaun, dar care la început nu aveau nimic comun cu Clarisele.

 

1226

Moare sfântul Francisc, considerat fondatorul şi părintele Clariselor.

 

1228

Canonizarea sfântului Francisc. Papa Grigore al IX-lea vizitează mănăstirea „San Damiano”. Pontiful avea intenţia să ofere Clariselor un privilegiu prin care le permitea să posede bunuri materiale, pentru a ajuta mănăstirea. Însă, sfânta Clara refuză acest lucru şi cere «Privilegiul Sărăciei», Privilegium Paupertatis, care avea să-i fie acordat pe 17 septembrie 1228.

 

1240

În luna septembrie, sarazinii şi tătarii din armata lui Frederic al II-lea ocupă mănăstirea „San Damiano”. Rugăciunile sfintei Clara, care era încrezătoare în Mirele-i euharistic, obţin apărarea mănăstirii şi a oraşului Assisi.

 

1252

Papa Inocenţiu al IV-lea şi cardinalii vizitează mănăstirea „San Damiano”. Cardinalul Rainaldo de Segni, Episcop de Ostia şi Velletri şi Cardinal protector al Ordinului, le vizitează pe Clara şi pe surorile sale şi aprobă Regula scrisă de către Sfântă.

 

1253

9 august, are loc aprobarea oficială, din partea Papei Inocenţiu al IV-lea, a Regulii sfintei Clara, prin bula Solet annuere.

 

1253

În seara zilei de 11 august, sărbătoarea sfântului Rufin, în oraşul său, Assisi, moare sfânta Clara.

 

1255

Papa Alexandru al IV-lea o canonizează pe Clara.