Loading...

Serafica: Noutate editorială

A apărut la Editura „Serafica” cartea Istoria şi teologia experienţei spirituale a sfântului Francisc de Assisi, de Cesare Vaiani, traducere pr. Ioan Lupu, redactor pr. Adrian Măgdici. Apare în format 17×24 cm, are 500 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria „Sfântul Anton de Padova” din Roman (www.edituraserafica.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară, la preţul de 40 de lei.

Noutate editorială despre sfântul Francisc

Editura „Serafica” vă recomandă, în această toamnă, o apariţie editorială remarcabilă: „Istoria şi teologia experienţei spirituale a sfântului Francisc de Assisi”, de Cesare Vaiani. Poate că unii s-ar putea întreba care ar fi raţiunea unei noi cărţi despre sfântul Francisc, în contextul numeroaselor scrieri apărute, de-a lungul timpului despre „sărăcuţul de pe muntele La Verna”, aşa cum este numit de multe ori.

În primul rând este „vina” autorului. Fratele minor milanez, Cesare Vaiani, lucrează actualmente la Milano unde este responsabilul celor două Fraternităţi franciscane prezente în centrul oraşului. Este profesor de teologie spirituală şi istorie a spiritualităţii medievale din cadrul Facultăţii de Teologie Italia Settentrionale, respectiv, în cadrul Studiului teologic din Verona precum şi în alte instituţii teologice.

Publicaţiile sale despre viaţa şi experienţa spirituală a lui Francisc de Assisi sunt numeroase. Printre cele mai seamă sunt: La via di Francesco. Una sintesi della spiritualità francescana a partire dagli Scritti di san Francesco (Presenza di san Francesco, 41), Edizioni Biblioteca Francescana, Milano 1993; Vedere e credere. L’esperienza cristiana di Francesco d’Assisi, Glossa, Milano 2000; Teologia e Fonti francescane. Indicazioni di metodo (Presenza di san Francesco, 46), Edizioni Biblioteca Francescana, Milano 2006.

În al doilea rând, cartea pe care v-o recomandăm spre lectură, nu are ca plan principal viaţa sfântului Francisc ci, după cum spune titlul, istoria şi teologia experienţei spirituale a sfântului, raportată la viaţa sa. Una din particularităţile acestei cărţi este structura ingenioasă şi concisă: prima parte oferă date esenţiale despre izvoare şi propune o cronologie sistematică a vieţii lui Francisc, cu o alternanţă legată de împrejurări şi episoade particulare ale existenţei sale. A doua parte, mai complexă şi mai analitică, reia diferitele „perioade” ale vieţii lui Francisc, interpretând Scrierile în ordinea corespunzătoare datării şi lăsând ca vocea lui Francisc însuşi să fie cea care vorbeşte despre propriul parcurs spiritual. A treia parte, reia pe scurt biografia sfântului, încercând să culeagă punctele esenţiale ale experienţei sale în dispunerea lor diacronică, pentru a ajunge la o scurtă sinteză a datelor principale obţinute în urma cercetării.

O altă particularitate a acestei cărţi este dată de faptul că, deşi ar putea părea că se adresează specialiştilor, ea poate fi citită cu uşurinţă şi de către profanii care vor să se iniţieze în viaţa şi spiritualitatea sfântului Francisc. Această uşurinţă porneşte de la însuşi autor care, deşi are numeroase studii de specialitate publicate, în analiza pe care o face în aceste pagini, pleacă de la o realitate concretă: Francisc nu a fost niciodată considerat un mare învăţat, erudit al Bisericii catolice, nu şi-a dedicat viaţa studiului şi scrisului (e de ajuns să ne gândim la sfântul Augustin, sfântul Anton de Padova, Toma De Aquino, Ignaţiu de Loyola şi mulţi alţii). Toate izvoarele de care se foloseşte Cesare Vaiani îl indică pe Francisc drept un om cu o educaţie medie, specifică familiilor de negustori ai acelor vremuri, familie din care se trăgea. Având în faţă, constant, această realitate, Vaiani subliniază un lucru deosebit de important: fără a ştirbi din meritele învăţaţilor, experienţa spirituală a sfântului Francisc este dată doar de dragostea desăvârşită faţă de Dumnezeu, desăvârşire care duce la adevărata cunoaştere. Fiecărui tip de scriere, Cesare Vaiani îi rezervă un mod corespunzător de analiză, întotdeauna raportat la evenimente majore şi contradicţiile din viaţa sfântului. Scrierile de ordin juridic, cum ar fi Regula confirmată, Regula neconfirmată, Scrisorile către clerici, către custozi, către credincioşi, către „doamnele sărace”, sunt analizate din perspective multiple: morfosintaxic, lingvistic, hagiografic, istoric, uman. În fond, aceste scrieri, numite şi „Îndemnuri”, cu toate contradicţiile sfântului Francisc ce rezultă din ele, tratate cronologic, nu reprezintă altceva decât istoria Ordinului Franciscan, cu toate contradicţiile sale izvorâte din transformarea, de-a lungului timpului, din minoritate în ordin cu influenţă în cadrul Bisericii romane. La fel de consistent sunt analizate şi scrierile considerate rugăciuni, sau Laude, sau Cântece, ori Saluturi. Deşi acestea au un caracter literar mai pronunţat, Cesare Vaiani readuce în prim plan experienţa exclusiv spirituală a lui Francisc, analizând însăşi ţesătura interioară, motorul divin din care au izvorât aceste scrieri, detaşându-se astfel de imaginea, uneori romantică, de trubadur, pe care literatura universală i-o atribuie „sărăcuţului de pe La Verna” ( este cunoscut faptul că Francisc este considerat autorul primei poezii scrise în limba italiană – Cântecul fratelui soare).

Cartea de faţă este remarcabilă şi din alt punct de vedere: cu toată complexitatea izvoarelor pe care le-a avut la dispoziţie, analiza făcută îşi păstrează, de la început până la final, coerenţa, pertinenţa şi unitatea concluziilor, fără a se încurca în sensuri echivoce şi supra-interpretări inutile. Cu atât mai mult cu cât scrierile lui Francisc nu sunt scrieri în adevăratul sens al cuvântului, de zeci sau sute de pagini. Sunt rânduri scurte, specifice acelor timpuri în care puţini ştiau să scrie ori să citească, iar mijloacele de publicare în masă era ca şi inexistente. Cezare Vaiani îşi încheie fiecare analiză cu aceleaşi două concluzii care sunt, de fapt, esenţa experienţei spirituale a lui Francisc şi a franciscanismului. În primul rând, fiecare scriere îndeamnă la a trăi în Duhul umilinţei şi de a înapoia lui Dumnezeu tot binele făcut, pentru că lui îi aparţine tot binele, întrucât el este Binele, Singurul Bine, Supremul Bine. În al doilea rând, se scoate în evidenţă semnătura lui Francisc, poate unică în scrierile Bisericii catolice: „cel mai umil, cel mai sărac, cel mai mic dintre slujitori”. O semnătură care, de-a lungului timpului, ar trebui să se păstreze, fie că este vorba de clerici, custozi, credincioşi sau conducătorii popoarelor.

 

Fratele minor milanez, Cesare Vaiani, lucrează actualmente la Milano unde este responsabilul celor două Fraternităţi franciscane prezente în centrul oraşului. Este profesor de Teologie spirituală şi Istorie a spiritualităţii medievale din cadrul Facultăţii de Teologie Italia Settentrionale, respectiv, în cadrul Studiului teologic din Verona precum şi în alte instituţii teologice.

Publicaţiile sale despre viaţa şi experienţa spirituală a lui Francisc de Assisi sunt numeroase. Printre cele mai seamă sunt: La via di Francesco. Una sintesi della spiritualità francescana a partire dagli Scritti di san Francesco (Presenza di san Francesco, 41), Edizioni Biblioteca Francescana, Milano 1993; Vedere e credere. L’esperienza cristiana di Francesco d’Assisi, Glossa, Milano 2000; Teologia e Fonti francescane. Indicazioni di metodo (Presenza di san Francesco, 46), Edizioni Biblioteca Francescana, Milano 2006.