Loading...
luni, 18 decembrie 2017
OFMConv Romania

Duminică, 15 octombrie 2017, a XXVIII-a din Timpul de peste an

Matei 22,1-14
În acel timp, Isus a luat cuvântul şi le-a vorbit arhiereilor şi fariseilor în parabole, zicând: „Împărăţia cerurilor este asemenea unui rege care a făcut nuntă pentru fiul său. Şi i-a trimis pe servitorii lui să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă. Însă ei nu au voit să vină. A trimis din nou alţi servitori, zicându-le: «Spuneţi celor invitaţi: Iată, am pregătit ospăţul; taurii mei şi animalele îngrăşate sunt tăiate şi toate sunt gata. Veniţi la nuntă!» Dar ei nu au luat în seamă şi s-au dus: care la ogorul său, care la negustoria lui; iar ceilalţi i-au prins pe servitorii lui, i-au batjocorit şi i-au ucis. Atunci regele a fost cuprins de mânie şi, trimiţând armatele sale, i-a ucis pe criminalii aceia, iar cetatea lor a incendiat-o. Apoi a spus servitorilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei chemaţi nu au fost vrednici. Mergeţi, aşadar, la intersecţiile drumurilor şi, oricâţi veţi găsi, chemaţi-i la nuntă”. Servitorii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi pe care i-au găsit, răi şi buni, şi sala de nuntă s-a umplut. Când a intrat regele ca să-i vadă pe cei care stăteau, a zărit acolo un om care nu era îmbrăcat cu haina de nuntă şi i-a spus: «Prietene, cum ai intrat aici neavând haina de nuntă?» El a amuţit. Atunci regele a zis slujitorilor: «Legaţi-i picioarele şi mâinile şi aruncaţi-l afară în întuneric! Acolo va fi plânset şi scrâşnirea dinţilor. Căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi»”.

 

Comentariu
Caracteristica împărăției lui Dumnezeu, vestită de Isus, este bucuria, iar pentru a o exprima, Mântuitorul se folosește de imaginea nunții, aceasta fiind una dintre cele mai bucuroase evenimente din viața oamenilor. Ne surprinde și faptul că Isus nu compară împărăția lui Dumnezeu cu o sărbătoare liturgică, cu o celebrare de la templu, sau cu ceva specific religios, ci cu un act profund uman: nunta. Care să fi fost oare motivul? Faptul că celebrările religioase nu mai reușeau să ofere oamenilor bucurie?!

În orice caz,  Isus preia imaginea nunții, cel mai probabil din învățătura profeților, care vorbesc despre legământul dintre Dumnezeu și poporul său în termeni nupțiali: „Te voi logodi cu mine pentru totdeauna Te voi logodi cu mine în dreptate, în judecată, în milostivire şi îndurare” (Os 2,21).

În evanghelia de astăzi, cei chemați la „nunta” Fiului său, nu i-au în seamă invitația servitorilor, care sunt profeții trimiși de Dumnezeu să pregătească venirea lui Cristos. Cum le va spune Ioan Botezătorul iudeilor: „nu sunt eu Cristos, ci sunt trimis înaintea lui. Cel care are mireasa este mirele. Prietenul mirelui, care stă şi ascultă, se bucură mult la glasul mirelui. Aşadar, această bucurie a mea este acum deplină” (In 3,28-29).

Refuzul de a veni la nuntă, se datorează faptului că aceasta nu prezintă interes pentru cei chemați – arhiereii și fariseii -, care-și văd mai degrabă de propriile interese și afaceri. Această atitudine va duce la ruina poporului, aici, evanghelistul Matei, făcând trimitere la distrugerea Ierusalimului care va avea loc în anul 70, tocmai datorită faptului că mai marii poporului nu l-au primit pe Mesia, venit să aducă pacea în lume.

Isus, dându-și seama că tocmai cei „înțelepți și învățați” nu vor primi mesajul bucuriei evanghelice, pacea Împărăției sale, se va îndrepta către „cei mici” (Mt 11,25), reprezentați în parabola de astăzi de cei găsiți la capătul drumurilor, „răi și buni”, adică cei care erau excluși de la bucuria mântuirii: păgânii, păcătoșii, bolnavii, săracii, străinii etc.  

Printre invitați, regele observă pe cineva care a intrat în sala bucuriei fără „haina de nuntă”. Care este sensul acestor cuvinte?

În Cartea Apocalipsului se spune de mai multe ori că cei care „stăteau în fața tronului Mielului” erau „îmbrăcaţi în haine albe” (Ap 4,4; 7,9; 7,13), iar apostolul Paul îi îndeamnă pe romani să se „îmbrace în Domnul Isus Cristos” (Rom 13,14).

Astfel, „haina de nuntă” este, de fapt, modul de a gândi și de a acționa al omului nou, „cel creat după [asemănarea lui] Dumnezeu în dreptate şi în sfinţenia adevărului” (Ef 4,24).

Legarea și aruncarea celui fără haina de nuntă afară, în întuneric, acolo unde este „plânset şi scrâşnirea dinţilor”, este o imagine biblică ce exprimă falimentul vieții, datorat orientării și trăirii ei doar în baza și pentru propriile interese, și nu cu iubire, pentru binele celorlalți.

Pentru a ne putea bucura de Împărăția lui Dumnezeu, se cere un act profund de convertire, care se reflectă în gândirea și faptele noastre. Acestea, orientate spre binele semenilor noștri, ne vor fi veșmântul, „haina de nuntă”, cu care vom putem sta „în picioare în faţa tronului şi în faţa Mielului” (Ap 7,9). „De aceea – scrie apostolul Paul – suspinăm în acest cort al nostru, dorind să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer numai dacă vom fi găsiţi îmbrăcaţi, şi nu goi” (2Cor 5,2-3)

 

Din Izvoarele franciscane 110
Domnul mi-a dat mie, fratele Francisc, să încep să fac pocăință astfel: pe când eram în păcate mi se părea lucru prea respingător să-i văd pe leproşi, şi însuşi Domnul m-a condus între ei şi am fost milostiv faţă de ei. Şi, plecând de la ei, ceea ce mi se părea respingător s-a transformat pentru mine în bucurie a sufletului şi a trupului. Iar apoi, am mai zăbovit puţin şi am părăsit lumea.