Loading...
duminică, 24 septembrie 2017
OFMConv Romania

Regula Seraficului Părinte Sfântul Francisc

 

Bula papei Honoriu al III-lea

Honoriu, episcop, servitorul servitorilor lui Dumnezeu, iubiţilor fii, fratelui Francisc şi celorlalţi fraţi din Ordinul Fraţilor Minori, sănătate şi binecuvântare apostolică.

Sfântul Scaun apostolic obişnuieşte a răspunde cu bunăvoinţă la cererile oneste şi a împărţi binevoitoare favoruri celor ce le doresc. De aceea, iubiţi fii în Domnul, luând în seamă cererea voastră pioasă, întărim cu autoritatea noastră Apostolică, regula Ordinului vostru, aprobată de Papa Inocenţiu al III-lea predecesorul nostru de bună amintire, şi aici transcrisă, şi prin cele scrise acum v-o împărtăşim;

Regula este aceasta:

I: În numele Domnului, începe regula şi viaţa fraţilor minori.

Regula şi viaţa Fraţilor Minori aceasta este: adică a păstra Sfânta Evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos, trăind în ascultare, fără nimic propriu şi în castitate. Fratele Francisc promite ascultare şi respect domnului Papă Honoriu şi Succesorilor săi aleşi în mod canonic şi Bisericii Romane. Şi ceilalţi fraţi sunt obligaţi a asculta de Fratele Francisc şi urmaşii săi.

II: Despre cei care vor să îmbrăţişeze viaţa aceasta şi cum trebuie să fie primiţi

Cei care vor voi să îmbrăţişeze viaţa aceasta şi vor veni la fraţii noştri, aceştia să-i trimită la Miniştrii lor Provinciali, cărora numai, şi nu altora, le va aparţine facultatea de a primi pe fraţi. Iar Miniştrii să-i examineze în mod sârguincios despre credinţa catolică şi despre Sacramentele Bisericii. Şi dacă cred în toate acestea şi dacă vor să le mărturisească şi să le păstreze cu statornicie până la sfârşit, dacă nu au soţii, sau dacă au, să fie intrate soţiile lor în mănăstire, sau dacă li s-a dat învoirea episcopului lor diecezan, după ce au făcut deja votul de curăţie; iar soţiile să aibă o astfel de vârstă încât despre ele să nu se poată ivi bănuială; să le spună lor cuvântul Sfintei Evanghelii ca să meargă să vândă toate şi să facă în aşa fel încât să împartă toate săracilor. Şi dacă nu vor putea face aceasta, le este destul bunăvoinţa. Să se păzească fraţii şi Miniştrii lor să nu fie îngrijoraţi de lucrurile lor trecătoare, pentru ca în mod liber să decidă despre lucrurile lor ceea ce Dumnezeu îi va inspira. Iar dacă totuşi vor cere sfat, Superiorii au voie să-trimită la persoane temătoare de Dumnezeu, după a căror sfat îşi vor împărţi bunurile lor la săraci. După aceea să li se dea hainele probandatului, adică: două tunici fără capuciu şi cingol şi pantaloni şi pelerină până la cingol, dacă superiorilor nu li se va părea altfel de cuviinţă, după Dumnezeu. Sfârşind anul de probă, să fie primiţi la ascultare, promiţând de a păstra totdeauna viaţa şi regula aceasta. Şi nu le va fi permis sub niciun chip ca să iasă din această Religiune, după porunca domnului Papă, căci precum spune Evanghelia: ,,Nimeni care pune mâna la plug şi priveşte înapoi, nu este vrednic de Împărăţia Cerului.” (Lc 9, 62). Iar aceia care au promis ascultarea să aibă o singură tunică cu capuciu şi alta fără de capuciu, dacă vor voi să aibă. Iar cei care au trebuinţă, pot să poarte încălţăminte. Fraţii toţi să se îmbrace cu veşminte simple şi pot să le coase cu petice de sac sau cu alte petice cu binecuvântarea lui Dumnezeu. Atrag atenţia fraţilor şi îi îndemn să nu dispreţuiască, nici să judece pe oamenii pe care îi vor vedea îmbrăcaţi cu haine moi şi colorate, că se folosesc de mâncăruri şi băuturi delicate; dar mai mult fiecare să se judece şi să se dispreţuiască pe sine însuşi.

III: Despre Oficiul Divin şi despre post şi cum trebuie să meargă fraţii prin lume

Clericii vor recita Oficiul Divin după rânduiala Sfintei Biserici Romane, cu excepţia Psaltirei, din care vor folosi Breviarele.

Fraţii laici să spună 24 de tatăl nostru pentru Matutin, pentru Laude, cinci, pentru Prima, Terţia, Sexta şi nona, pentru fiecare din aceste ore: şapte Tatăl nostru; pentru Vespere, 12 tatăl nostru, pentru Completoriu, şapte Tatăl nostru; şi să se roage pentru morţi.

Fraţii să postească de la sărbătoarea Tuturor Sfinţilor până la Naşterea Domnului. Cei care vor voi să postească Sfânta Quadragesimă, care începe de la Epifanie şi patruzeci de zile în continuare, pe care Domnul Nostru a sfinţit-o cu postul Său, cei ce o vor ţine de bunăvoie să fie binecuvântaţi de Domnul, iar cei care nu vor voi, să nu fie obligaţi. Dar acela care urmează până la Învierea Domnului să îl păstreze. În alte timpuri, nu sunt obligaţi fraţii să postească decât Vinerea. În timp de adevărată lipsă, nu sunt obligaţi fraţii să ţină post trupesc. Sfătuiesc însă, atrag atenţia şi îndemn pe fraţii mei în Domnul Isus Cristos ca, mergând prin lume, să nu se certe, să nu se contrazică în cuvinte,nici să judece pe alţii. Dar, să fie blânzi, paşnici, modeşti, vorbind cu toţi frumos precum se cuvine. Şi nu trebuie să meargă călare, decât în caz de adevărată trebuinţă sau boală. În orice casă vor intra, mai întâi să spună: Pace casei acesteia. Şi, după Sfânta Evanghelie, vor putea să mănânce orice bucate li s-ar pune înainte.

IV: Ca fraţii să nu primească bani

Poruncesc cu fermitate tuturor fraţilor, ca în niciun chip să nu primească bani sau averi, nici prin sine, nici prin persoană intermediară. Totuşi pentru caz de boală şi pentru îmbrăcămintea fraţilor, Miniştrii numai şi Custozii se vor îngriji prin amicii spirituali, după locuri şi timpuri şi regiuni reci, ca să aibă cele necesare, totdeauna având în vedere ca, precum s-a zis, bani să nu primească.

V: Despre modul de a lucra

Fraţii aceia, cărora le-a dat Domnul harul de a lucra, să lucreze cu credinţă şi evlavie, în aşa fel încât îndepărtând lenea, duşmanul sufletului, să nu stingă în ei duhul Sfintei Rugăciuni şi al Evlaviei, căruia trebuie să-i servească toate celelalte trecătoare. Ca răsplată pentru munca lor, sau a fraţilor lor, vor primi cele necesare trupului lor, în afară de bani sau averi; şi aceasta cu umilinţă, precum se cuvine servitorilor lui Dumnezeu şi urmaşilor Sfintei Sărăcii.

VI: Ca fraţii să nu-şi însuşească nimic; despre cererea de pomană şi despre fraţii bolnavi

Fraţii să nu-şi însuşească nimic, nici casă, nici loc, nici alt lucru, dar, ca şi călători şi străini în această lume, slujind Domnului în sărăcie şi umilinţă, să meargă cu încredere să ceară pomană. Şi nu trebuie să se ruşineze, pentru că Domnul Isus Cristos s-a făcut sărac pentru noi în această lume. Aceasta este măreţia prea înaltei sărăcii, care pe voi, pre iubiţii mei fraţi, v-a făcut moştenitori şi regi ai Împărăţiei Cerului, săraci în lucruri, dar prea bogaţi în virtuţi. Aceasta să fie partea voastră de moştenire care vă aduce în pământul celor vii. Căreia, prea iubiţi fraţi, alipindu-vă în mod total, să nu mai doriţi a avea nimic altceva sub cer în numele Domnului nostru Isus Cristos. Şi oriunde sunt sau se vor găsi fraţi, să se arate binevoitori unul faţă de celălalt şi să-şi manifeste cu încredere unul altuia lipsurile sale; căci dacă mama îşi hrăneşte şi îşi iubeşte pe fiul său trupesc, cu cât mai cu râvnă trebuie să iubească şi să hrănească cineva pe fratele să spiritual? Şi dacă vreunul dintre ei va cădea într-o boală, ceilalţi fraţi sunt obligaţi a-i servi precum ar vrea ca şi ei să fie serviţi.

VII: Despre pocăinţa ce trebuie dată fraţilor

Dacă cineva dintre fraţi, îndemnat de duşmanul sufletului, va săvârşi păcat de moarte, pentru acele păcate pentru care va fi stabilit că trebuie să meargă pentru dezlegare numai la Miniştri provinciali, fraţii de mai sus, vor alerga cât mai repede fără întârziere. Iar Miniştrii, dacă sunt preoţi, ei înşişi să le dea pocăinţa; iar dacă nu sunt preoţi, să-i trimită să li se dea de către alţi preoţi ai Ordinului, după cum li se va părea lor mai potrivit în Domnul. Şi să se ferească de a se mânia ori a se tulbura, din cauza păcatului cuiva, deoarece mânia şi tulburarea împiedică dragostea în ei înşişi şi în ceilalţi.

VIII: Despre alegerea ministrului general al acestei fraternităţi şi despre Capitolul de la Rusalii

Toţi fraţii sunt obligaţi a ave totdeauna pe un frate al acestui Ordin, ca Ministru General şi servitor al întregii fraternităţi, căruia sunt datori cu tărie a-i da ascultare. La moartea acestuia, alegerea succesorului se va face de către Miniştrii Provinciali şi de Custozi în Capitolul de la Rusalii, la care Miniştrii Provinciali sunt datori totdeauna să se prezinte, oriunde va fi hotărât de către Ministru General; şi aceasta odată la trei ani la şase ani, sau la un termen mai lung, ori mai scurt, după cum va orândui Ministru General.

Iar dacă la un moment dat s-ar părea tuturor Miniştrilor Provinciali şi Custozilor, că amintitul Ministrul General nu mai poate sluji, sau nu mai poate fi de folos comunităţii, fraţii de mai sus, cărora le este încredinţată datoria de a face alegeri în numele Domnului, sunt datori să aleagă pe un altul ca şi Custode.

După Capitolul Rusaliilor, Miniştrii Provinciali şi Custozii, pot fiecare, dacă vor şi cred de cuviinţă. Să cheme şi ei odată la capitol, în acelaşi an pe fraţii lor în custodiile lor.

IX: Despre predicatori

Fraţii să nu predice în dieceza vreunui episcop, dacă le este oprit de el. Şi nici un frate să nu îndrăznească nicidecum să predice poporului, dacă nu a fost examinat şi aprobat de către Ministrul General al acestei fraternităţi, şi nu a primit de la el aprobarea de a predica.

Atrag atenţia şi-i îndemn pe aceşti fraţi, ca în predica ce o fac, să fie ponderate şi curate cuvintele lor, pentru folosul şi înălţarea sufletească a poporului, vorbind despre vieţi şi virtuţi, despre pedeapsă şi răsplată, în scurte cuvine, deoarece Domnul a făcut cuvântări scurte pe pământ.

X: Despre admonestarea şi îndreptarea fraţilor

Fraţii care sunt Miniştri şi servitori ai altor fraţi, să-i viziteze pe fraţii lor, să le atragă atenţia şi să-i îndemne la bine cu umilinţă şi caritate, neporuncindu-le nimic ceea ce ar fi împotriva conştiinţei lor sau contra Regulei noastre. Iar fraţii care sunt supuşi, să-şi aducă aminte că au renunţat la voinţa lor proprie din dragoste către Dumnezeu. De aceea le poruncesc cu tărie ca să asculte de miniştrii lor, în toate acele lucruri despre care au promis Domnului că le vor păstra şi nu sunt contrare sufletului lor şi Regulei noastre. Şi oriunde sunt fraţi, care ar şti şi ar cunoaşte că nu pot păstra regula în mod spiritual, trebuie şi pot să alerge la Miniştrii lor. Iar Miniştrii să-i primească cu caritate şi bunăvoinţă, tratându-i cu atâta familiaritate, încât să poată vorbi şi să facă cu ei aşa cum stăpânii voiesc şi fac cu servitorii lor; căci aşa trebuie să fie, ca Miniştrii să fie servitorii tuturor fraţilor.

Atrag apoi atenţia şi îndemn în Domul nostru Isus Cristos ca fraţii să se păzească de orice mândrie, deşertăciune, invidie, zgârcenie grijă şi preocupare de lumea aceasta, de vorbire de rău şi de murmurare; şi să nu caute, cei ce nu ştiu carte, să înveţe, ci să aibă grijă mai presus de toate, şi să dorească a-şi însuşi duhul Domnului şi faptele Lui sfinte, să se roage totdeauna lui Dumnezeu cu inima curată şi să aibă umilinţă, răbdare în prigonire şi în boală, şi să iubească pe aceia pe care ne prigonesc, ne dojenesc sau ne învinuiesc, deoarece spune Domnul: ,, Iubiţi pe duşmanii voştri şi rugaţi-vă pentru cei ce vă prigonesc şi vă calomniază. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este Împărăţia Cerurilor. Iar cel ce va rămâne statornic în bine până la sfârşit, acela se va mântui.”(Mt. 5.10; 10,22).

XI: Fraţii să nu intre în mănăstirile călugăriţelor

Poruncesc cu asprime tuturor fraţilor să nu aibă legături sau conversaţii care dau de bănuit cu femei şi să nu intre în mănăstirile călugăriţelor, decât aceia care au aprobare specială de Scaunul Apostolic. Şi să nu fie naş pentru bărbaţi sau pentru femei, pentru ca nu cumva din aceasta să se ivească scandal între fraţi sau despre fraţi.

XII: Despre cei care vor să meargă printre saraceni, turci sau alţi necredincioşi

Acei fraţi, care inspiraţi de Dumnezeu, vor voi să meargă să predice printre saraceni, sau alţi necredincioşi, să ceară învoire de la miniştrii lor provinciali. Iar miniştrii să nu dea nimănui permisiune decât acelora pe care îi vor socoti vrednici de a fi trimişi.

Mai poruncesc din ascultare miniştrilor ca să ceară de la Domnul Papă un Cardinal al Sfintei Biserici Romane, care să le fie guvernator protector şi îndrumător al acestei fraternităţi, pentru ca totdeauna ascultători şi suspuşi la picioarele Sfintei Maici Biserici, tari în credinţa catolică, să păstrăm sărăcia, umilinţa şi Sf. Evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos, după cum cu tărie am făgăduit.

Confirmarea Regulei

Nimănui, aşadar, dintre oameni nu-i va fi nicidecum permis de a schimba această pagină scrisă și întărită de noi sau să se împotrivească cu vicleşug şi îndrăzneală. Dacă cineva va îndrăzni să facă aceasta să ştie că-şi va atrage mânia lui Dumnezeu cel Atotputernic şi a fericiţilor Săi Apostoli Petru şi Pavel.

 

Dat în Lateran, la 29 Noiembrie din anul al VIII-lea al pontificatului nostru(1223).

Aici se termină confirmarea Regulei fraţilor Minori.

 

Cuvintele de îndemn al sfântului Părinte Francisc către fraţi

 

Prea iubiţi Fraţi

şi în veci binecuvântaţi fii,

ascultaţi-mă pe mine,

ascultaţi glasul Părintelui vostru:

Mari lucruri am promis,

Mai mari ne sunt promise nouă.

Să le păstrăm pe acestea,

Să suspinăm după acelea.

Scurtă e plăcerea:

Pedeapsa este veşnică.

Puţină este suferinţa;

Răsplata infinită.

Mulţi sunt cei chemaţi,

Puţini cei aleşi.

Toţi însă, vor primi răsplată.

Fraţilor, cât mai avem timp,

Să facem binele.

(cf. 2Cel 191: FF 778)